Banda Aceh – despre tsunami, independență și Sharia

:: continuare de aici ::

11 Iunie: Bireuen – Banda Aceh

Ghici ce? Înainte să îmi sune alarma, doamna de la recepție din seara anteriară, m-a trezit să îmi ceară pașaportul să îi facă o copie xerox. Nu i l-am dat decât la plecare, ca să aflu că xeroxul e la 1km depărtare de hotel. Dar e normal aici: ditamai clădiri, instituții și birouri cu funcționari îmbrăcați la costum, în care nu se găsește scanner sau imprimantă. A fost una dintre puținele ocazii cu care m-am enervat, dar apoi, mi-am îndulcit dimineața cu o cafea corectă. Cafeaua arabica de calitate se găsește peste tot în Aceh.

12-Jun-2015 04:56
 

În prima parte, drumul a fost relativ anost. Deși pe hartă merge paralel cu litoralul, rareori vedeam oceanul. Partea bună era că e în stare excepțională, față de restul Indoneziei. Undeva pe la mijlocul distanței dintre Bireuen și Banda Aceh, în Saree, am mâncat, după care am mers fără prea multe opriri ca să nu mă prindă ploaia din nou.

11-Jun-2015 04:54
 

Banda Aceh, la capătul nordic al insulei Sumatra, arată ca un oraș mai civilizat, curat și ordonat. Aici, oamenii chiar caută coșul de gunoi pentru a arunca ceva. Ceva mai târziu, seara, urma să constat că e singurul loc din Indonezia pe care l-am vizitat, în care moscheele sunt sincronizate. Auzieam doar o singură chemare la rugăciune, cu ecourile aferente, în locul gălăgiei din celelate orașe, unde se întâmpla să aud suprapuse, din mai multe direcții, cel puțin 4 cântări, mai mult sau mai puțin false.

Am mers direct la Muzeul Tsunami, o clădire cu o arhitectură modernă, dar l-am găsit deja închis. Trecuse de ora 14:00. Mi-am dat apoi întâlnire cu gazda de pe CouchSurfing, Farhan, un băiat dezghețat, venit pentru studii din Medan. Am vizitat împreună Kapal PLTD Apung (barca plutitoare), o barjă de 2600 de tone, adusă mai mult de 2km pe uscat,în mijlocul orașului, de către valul tsunami-ului din 2004. Noi, cei din țările „civilizate”, am auzit despre efectele cutremurului din 2004 mai mult cu privire la Tailanda și la turiștii străini surprinși de val, unde s-au înregistrat peste 8000 de victime. În Indonezia numărul decedaților a fost între 170.000 și 220.000 (în funcție de sursă). Voi mai reveni la tsunami în viitor, pentru că deși nu se vorbea foarte mult, era o temă omniprezentă în întreaga provincie.

În altă parte a orașului mai există o barcă de dimensiuni mai mici, care a fost ridicată de ape și așezată pe o casă în care încă mai locuiesc oameni (Kapal di Atas Rumah). Din ce am auzit, și aceea a fost amenajată ca un obiectiv turistic. Am văzut-o de afară și m-am mulțumit. Seara am ieșit în oraș și am mâncat o porție grozavă de Mie Aceh ,adică mie goreng (tâiței prăjiți), cu niște tăiței specifici zonei. Am învățat că în limba locală, Bahasa Aceh, terimong kanaseh  înseamnă mulțumesc.

Am promis într-una din postările anterioare că voi reveni cu mai multe informații despre provincia Aceh. Locuitorii din Aceh, (acehanii – pentru că nu am găsti nici o alta denumire în limba română pentru etnia lor), au fost un popor greu încercat de timpuri. Dintr-o extremă în alta, când erau singurul stat independent din zona Oceanului Indian, în timp ce restul regiunilor erau sub ocupație britanică sau olandeză, când erau vârf de lance în lupta pentru alungarea olandezilor de pe teritoriul indonezian (vezi Teuku Umar), când erau asupriți de către statul indonezian pentru că nu doreau să se supună regulilor impuse de la Jakarta.

11-Jun-2015 12:25
 

Aceh nu a capitulat niciodată, nici după ocupația olandeză (începutul sec. XX), nici după independența Indoneziei (1945). În urmă cu mai puțin de 15 ani, încă se mai duceau lupte brutale de gherilă în încercarea de a se desprinde de conducerea indoneziană. Armata indoneziană încerca să dețină controlul asupra satelor din Aceh, sub pretexte ușor de asimilat de către soldați, iar GAM (Mișcarea de Eliberare a Aceh-ului) ducea un război de gherilă pentru independenșă și autonomie a exportului de resurse din provincie (gaze naturale, lemn, etc.)

11-Jun-2015 11:44
 

Singurul lucru bun, dacă se poate spune așa, pe care l-a adus tsunami-ul din 2004 în toată ecuația, a fost găsirea actualei soluții de compromis, anume statutul de regiune specială, la fel ca și Yogyakarta. Probabi la un moment dat se vor desprinde complet de Indonezia, dar e nevoie de o pauză de respiro. Cazurile Timorului de Est (din trecut) și a Papuei de Vest (din prezent) sunt un bun exemplu despre costurile independenței totale. Dacă vă pueți rupe o oră din timp, vă recomand să urmăriți filmul documentar The Black Road.

11-Jun-2015 10:11
 

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le știe lumea despre Banda Aceh este că aici, ca și în întreaga provincie, cu excepția câtorva locuri turistice, se aplică vechea legea islamică, Sharia. E o lege scrisă și nescrisă, interpretată și aplicată diferit de la un loc la altul pe glob. Pentru mine nu era o problemă deoarece, în teorie, se aplică doar localnicilor islamici, nu și oaspeților. În practică însă, chiar în aprilie 2016, o femeie creștină a fost biciuită (28 de lovituri) pentru vânzare de alcool în magazinul pe care îl deținea, reprezentând primul caz în care s-a aplicat această lege unei persoane non-islamice. A declarat că a preferat biciuire publică în loc să facă zile de închisoare. Ca o paranteză, vânzarea de alcool în magazinele mici (toko) este interzisă în Indonezia din 2015. Revenind la mine, nu era nevoie să mă comport altfel de cum mă comportam până atunci.

11-Jun-2015 12:29
 

Pentru localnici, Sharia, presupune un număr de lovituri de bici aplicate în public, dacă au fost găsiți vinovați pentru consum sau vânzare de alcool, homosexualitate, manifestarea afecțiunii în public (sărutare), întreținerea de relații sexuale înainte de căsătorie sau adulter etc. Contrar informațiilor vehiculate în mass-media, atât bărbații cât și femeile sunt pasibili la pedeapsă. O instituție numită Poliția Sharia, adică niște indivizi îmbrăcați în negru, care patrulează străzile în căutare de păcătoși sau păcătoase, arestează și judecă situațiile delicate. Și situațiile sunt delicate. Citeam într-un articol că un bărbat, a fost corectat cu lovituri de bici, pentru că a fost găsit târziu, într-o locație secretă, într-o situație ce ar fi putut duce adulter. Femeia nu a fost pedepsită

12-Jun-2015 04:59
 

O altă regulă spune că este interzis pentru o fată/doamnă să iasă singură pe stradă după ora 11, dacă nu este însoțită de soț sau o rudă apropiată. Îmi amintea de Padang, unde în apropiere de campus, era o cafenea, care nu mai servea fetele după ora 11. Dacă la ora respectivă mai erau fete la masă (localnicele știau rutina), chelnerul venea politicos la unul dintre băieții de la masă și îi amintea în șoaptă, că ar avea probleme cu vecinii dacă fata rămâne. În Banda Aceh, există o pedeapsă pentru această contravenție. Ironic mi se pare însă, faptul că regulile au fost înnăsprite de când doamna Illiza Sa’aduddin Djamal a devenit primăriță. Lumea acceptă regulile impuse, chiar dacă personal, nu le prea convine. Orice idee e însușită mai ușor dacă vine pe cale religioasă.

12-Jun-2015 04:04
 

12 Iunie: Banda Aceh

Mi-am băut cafeaua la o tonetă din apropierea casei lui Farhan. Am stârnit curiozitatea celor din jur și am povestit cu localnicii vrute și nevrute. Am mers apoi la Moscheea Baiturraham, cea mai mare din Banda Aceh, unde prima oară am găsit un fluture de noapte obosit, poate pe moarte, stând expus pe niște scări. Paznicii din curtea moscheei mi-au spus că nu am voie să intru înăuntru. Poate știau ei ce știau, că nu sunt suficient de pur pentru a călca în sfântul interior al clădirii, deși știam că într-o moschee are voie să intre oricine, atâta timp cât e îmbrăcat adecvat.

12-Jun-2015 04:58
 

La parcul istoric Gunongan nu am fost impresionat de cele două clădiri albe, vechi de 400 de ani, dar ale căror scop s-a pierdut în istorie. Se presupune că au fost ridicate de către sultanul Iskandar Muda, ca parte dintr-un complex de băi și grădini pentru soția sa. În caz că ajungeți prin Banda Aceh, găsiți obiectivele de mai sus pe harta cu punctele de interes din Sumatra.

12-Jun-2015 05:36
 

Se apropia amiaza așa că am pornit spre portul Ulee Lheue (care se aproape se citește uăleleu) ca să prind o barcă spre Insula Weh, cea mai vestică destinație din Indonezia, unde plănuiam să stau câteva zile, la relaxare pe malul Oceanului Indian.

11-Jun-2015 04:45
11-Jun-2015 04:45
11-Jun-2015 04:54
 
11-Jun-2015 04:55
11-Jun-2015 06:26
11-Jun-2015 06:27
 
11-Jun-2015 06:29
11-Jun-2015 06:32
11-Jun-2015 06:34
 
11-Jun-2015 06:34
11-Jun-2015 06:35
11-Jun-2015 07:21
 
11-Jun-2015 09:36
11-Jun-2015 09:36
11-Jun-2015 10:02
 
11-Jun-2015 10:10
11-Jun-2015 10:11
 
11-Jun-2015 10:12
11-Jun-2015 10:33
11-Jun-2015 10:36
 
11-Jun-2015 10:37
11-Jun-2015 11:37
 
11-Jun-2015 11:39
11-Jun-2015 11:42
11-Jun-2015 11:42
 
11-Jun-2015 11:44
11-Jun-2015 11:45
11-Jun-2015 11:45
 
11-Jun-2015 11:45
11-Jun-2015 11:47
11-Jun-2015 11:47
 
11-Jun-2015 11:58
11-Jun-2015 12:19
 
11-Jun-2015 12:23
11-Jun-2015 12:23
11-Jun-2015 12:25
 
11-Jun-2015 12:27
11-Jun-2015 12:29
 
12-Jun-2015 04:04
12-Jun-2015 04:45
12-Jun-2015 04:48
 
12-Jun-2015 04:52
12-Jun-2015 04:54
12-Jun-2015 04:55
 
12-Jun-2015 04:56
12-Jun-2015 04:58
12-Jun-2015 04:59
 
12-Jun-2015 04:59
12-Jun-2015 05:01
12-Jun-2015 05:13
 
12-Jun-2015 05:18
12-Jun-2015 05:31
 
12-Jun-2015 05:33
12-Jun-2015 05:34
12-Jun-2015 05:36
 
... distribuie dacă îți place! (share if you Like this!)
Share on FacebookShare on Google+Pin on PinterestTweet about this on TwitterShare on LinkedInShare on TumblrShare on StumbleUponDigg thisShare on RedditEmail this to someone

One thought on “Banda Aceh – despre tsunami, independență și Sharia

  1. Pingback: Călătorie în centrul culturii Minangkabau | PlecațiDeparte.ro

Leave a Reply