9 Iunie: Ketambe – Takengon
Drumul din Ketambe spre Blagkejeren (aproximativ 75km) e pitoresc și m-a obligat să opresc de mai multe ori pentru fotografii. Era rupt de alunecări de tereni în mai multe locuri, dar se poate trece destul de ușor. Așa se întâmplă când se taie pădurea. Terenul e mult mai instabil, iar la clima din Indonezia, din cauza ploilor frecvente, deși natura se regenerează mai rapid, alunecările de teren sunt la ordinea zilei.
Din Gili Air, ne-am întors câteva zile în Mataram să ne prelungim viza și să ne organizăm bagajul pentru următoarea lună. Decizia am luat-o: urma să locuim 3 luni în Gili Air. Eu mă scufundam, pentru că m-am înscris la un internship pentru cursul de Divemaster PADI, iar Ioana se relaxa după bunul plac.
O parte din lucruri le-am lăsat în Mataram, la familia noastră de-acolo, familia lui Gunawan. Reveneam pentru câteva zile, o dată pe lună pentru prelungirea vizei. Deși trebuia să fie un proces simplu de predare de documente și ridicarea pașaportului cu viza nouă, întotdeauna ne lua cel puțin 4 zile să rezolvăm problema.
