După aproape un an de stat în Indonezia prin Bursa Darmasiswa, a venit vremea pregătirilor pentru plecare. Festivitatea de încheiere pentru generația 2014-2015 a avut loc tocmai în Sumatra de Vest și a fost organizată de UNAND (universitatea la care studiam eu) și ISI Padang-Panjang (sau Institutul de Arte, din Padang-Panjang).
Am mai scris despre Padang, dar e nevoie să mai vin cu niște completări. Orașul în sine nu reprezintă un motiv pentru care să mergi în Sumatra de Vest, dar e aproape inevitabil de ocolit. Aeroportul internațional e lângă Padang și drumurile principale trec prin oraș. Dacă e să îl recomand pentru ceva anume, ar fi pentru localnici și pentru mâncare.
Bali este cel mai vizitat loc din Indonezia. Obiectivele turistice din insula Bali sunt mai scumpe ca în restul țarii, dar unele sau uneori, pot fi gratis. Ca să lămurim niște lucruri de la început – nimic nu e gratis odată ce ai ieșit din casă. Nici în casă lucrurile nu sunt gratis, pentru că la un moment dat, cineva a dat bani pe ele. Obiectivele turistice de mai jos, pot fi gratis în anumite circumstanțe: dacă nu calculezi benzina sau transportul până acolo, dacă nu calcuezi mâncarea sau băutura pe care o vei consuma, dacă nu cumperi souvenir-uri sau dacă mergi fără ghid. Odată ce ai scos aceste costuri din ecuație, respectând indicațiile, atracția turistică în sine, este gratuită.
Despre Denpasar, capitala sau orașul-reședință a insulei Bali am mai scris aici, dar revin cu câteva completări. Când am ajuns a 3-a oară și ne-am decis să stăm o lună, ne-am găsit o garsonieră/casă (kos) drăguță, mobilată, cu terasă, baie și bucătărie, utilată cu aragaz, dulap pentru haine pat și ventilator. Aveam inclusiv frigider, care este un lux în Indonezia și o pisică vorbăreață. Kos-ul făcea parte dintr-un grup de clădiri, într-o curte plină de plante, de care avea grijă proprietarul. Avea doi iepuri pe care îi lăsa liberi prin curte. Recent, pe unul dintre ei, l-au omorât câinii din vecini.
Ne-am întors în Bali după după 1 an și jumătate, de data asta, pe un traseu început din Sumatra și având ca punct terminus Gili Air. Eram sceptic și nu mă așteptam la foarte multe, mai ales că de data trecută am rămas cu un gust neutru, între dulce și amar. Aveam câțiva prieteni pe insulă, deci am cerut mai multe sfaturi despre noi atracții turistice ce ne-au scăpat în excursia anterioară.
Cocoșii cântă oricând în Gili Air. Puteți întreba pe oricine care a stat mai mult de o zi pe insulă, că acesta e unul din lucrurile care te marchează. Deschid ochii încet și îmi dau seama că nu mai pot dormi. Văd prin perdeaua care se mișcă în adierea vântului, că afară e lumină puternică. Mă mai întind puțin, mă întorc pe partea cealaltă și încerc să mai fur un minut de somn. Alt cocoș… Îmi dau seama că aud oameni forfotind prin casă sau pe-afară și decid să mă ridic. Ioana încă doarme. E mai leneșă, sau nu mai aude cocoșii. Pun apa la încălzit, știind că zgomotul fierbătorului o va trezi. Dacă nici zgomotul nu o trezește, poate o sărut. Nici așa nu merge. Pun două lingurițe de kopi lombok (cafea naturala din Lombok) în apa fierbinte, amestec și torn în căni.
– Ridică-te Ioana! E gata cafeaua!
Într-un mesaj de la gazda noastră din Bandung aveam indicațiile cum să ajungem la locul unde urma să stăm câteva zile. Se înnoptase deja așa că ne grăbeam să ajungem cît mai repede. Nu vedeam nici o diferență față de Jakarta: aceeași densitate pe centimetru patrat, praf, sute de scutere, trafic infernal, angkot-uri, autobuze, camioane și pietoni care treceau strada, la limita accidentului.