Atracții turistice din Lima – începutul unei luni de călătorie prin Peru

Am zburat în Peru cu Air Europa. E un fel de companie low cost intercontinentală și avea cel mai mic preț la momentul cumpărării. Din Amsterdam am zburat în Madrid, unde nu am găsit nici un loc pentru fumători, așa că pentru un fum de țigară am mai așteptat încă 12 ore, până la aterizarea în Lima, capitala Peru-ului (ce ciudat sună!). Am dormit acele 12 ore ca într-un dulap. Mă trezeam când mă loveau trecătorii peste picioare deoarece culoarul era îngust, sau când mi se făcea frig. Am primit o păturică, dar era mult prea mică și îmi tot aluneca pe picioare. Spațiul de la picioare era foarte mic, exact ca la un avionde curse low cost. Dacă mai merg vreodată și diferența de preț e foarte mică, voi alege compania de linie – se pare că la cursele lungi contează dacă poți lăsa scaunul pe spate sau nu.

pictura murala in Barranco, Lima, Peru

În timpul pregătirilor pentru plecare, citisem suficiente informații negative despre cât de periculoasă este capitala și trebuie să recunosc că îmi era teamă să nu fiu jefuit. Citisem mai mult despre pericole decât despre atracțiile turistice din Lima. Sub tricou, direct pe piele, aveam legată o borsetă de corp, luată împrumut de la gazda din Mierlo (Olanda), în care țineam actele și banii cash. Telefonul îmi era în bucunar la pantaloni. În geanta de umăr aveam aparatul foto, de care nici acum nu mă pot despărți (cred că are mai mare valoare sentimentală decăt nominală), iar în capac alte acte și cardurile. Camera GoPro pe care am împrumutat-o de la un prieten bun era în rucsacul de mână printre niște haine. În rucsacul mare îmi erau restul hainelor și obiectelor, pregătit pentru o lună de călătorie în Peru.

in autobus spre cartierul San Juan de Lurigancho, Lima, Peru

Aeroportul Jorje Chavez din Lima și mijloacele de transport

Încă de la ieșirea din aeroport, ma uitam paranoizat în toate direcțiile, dar abia după ce am fumat o țigară, am intrat în vorbă cu un englez care stătea la coadă la un birou de informații. Am schimbat niște bani în aeroport, deși știam că nu e cel mai bun curs de schimb. Moneda peruană este sol (plural soles), iar acum, este echivalentul a 1,20lei, deci se poate spune că prețurile din Peru sunt ușor de calculat. Am luat un taxi împreună cu englezul și am mers la hostelul Enjoy, din cartierul Miraflores. (50soles, împărțit la 2).

mototaxi in cartierul San Juan de Lurigancho, Lima, Peru

Din câte am observat, aeroportul Jorje Chavez din Lima e slab conectat de oraș, prin mijloace de transport în comun. În primul rând, ca să iei un autobuz sau autocar, trebuie sa ieși din aeroport, la un drum prăfuit, cu trafic haotic. Din câte am înțeles, există un risc considerabil să fii jefuit în stație sau chiar în autobuz, dar nu pot confirma sau infirma acest zvon, pentru că am ales taxi-ul.

 vedere spe ocean, din Larcomar, in cartierul Miraflores, in zona centrala a orasului Lima, capitala Peru

Una dintre companiile de taxi are ghișeu în aeroport, de unde ar putea chema o mașină, dar practică tarife mari. Dacă ești singur(ă), merită să împarți costul cursei de taxi cu alte persoane, așa cum am făcut și eu. E bine să vorbești cu persoana respectivă cu câteva minute înainte, pentru că altfel, taximetriștii nu acceptă să vă ducă, mai ales dacă nu mergeți în același loc. Sau acceptă dar vă taxează prețul standard plus încă jumătate. Cu cei de la alte companii, se poate negocia prețul călătoriei, dar nu poate scădea sub 60% din prețul inițial. Dacă știți exact unde vreți să mergeți (numele hotelului și/sau adresa), sunt șanse ca taximetriștii să încerce să vă convingă să vă ducă la un alt hotel, din diverse motive (știu ei că prețul cazării e mai mic sau că acel hotel s-a desființat, sau e închis). Nu vă lăsați influențați pentru că ei încearcă să vă ducă în locuri de unde primesc un comision, pe care tot voi îl veți plăti când vă cazați.

 Larcomar, in cartierul Miraflores, in zona centrala a orasului Lima, capitala Peru

Ca să închei cu sfaturile, dacă veți merge cu geamurile deschise, țineți bine de geanta de mânsă, ca să nu vă treziți fără ea. Așa fac și peruanii. Toată lumea își ține rucsacul sau poșeta în față, protejată cu un braț, fie că e pe stradă, în taxi sau în mijloacele de transport în comun. Nu vreu să vă speriu mai mult decât e nevoie, dar mai bine să fii puțin precaut decât să îți strice vacanța o experienșă ce putea fi prevenită.

pisica pe strada, in cartierul Miraflores, in zona centrala a orasului Lima, capitala Peru

La plimbare pe strada Berlin, din Miraflores

Mi-am cumpărat o cartelă cu numar peruan și am ieșit la o plimbare pe strada Berlin să încerc specialități locale. La un restaurant oarecare mi-am ales Aji de Gallina, adică orez cu piept de pui într-un sos galben, probabil preparat cu unt, gălbenuș de ou mainoneză și ardei iute, în care erau tăiate câteva felii de cartof fiert. Salata care venea în completare conținea roșii, castraveți, morcov, salată verde, felii de avocado și zeamă de lămâie sau lime.

După un somn de dupămasă am ieșit la o bere cu amicul englez și cu un francez. Strada Berlin era mai agitată acum pentru că se deschiseseră cluburile, din care se auzea reggaeton (echivalentul manelelor din America de Sud, în umila mea părere). Băutura era scumpăașa că nu ne-am întins la mai multe beri. Oricum am vrut să mă odihnesc să recuperez somnul pierdut pe avion.

alee din zona centrala a orasului Lima, capitala Peru

Prețurile la mâncare și băutură sunt măricele în Miraflores. Dacă le compar cu Clujul de azi sau centrul Bucureștiului, atunci sunt mici, dar în călătoriile mele încerc să îmi aleg locuri cu prețuri mai mici ca în crema României. În ziua următoare am găsit un mic restaurant mai modest unde meniul zilei era 8 soles (10lei)

trenul suspendat prin cartierul San Juan de Lurigancho, Lima, Peru

Cartierele mărginașe (periferiile) din Lima

M-am trezit a doua zi cu o durere de cap cumplită, așa cum de mult nu am mai avut. Abia pe la amiază mi-a trecut, după un litru de apă, două cafele și o pastilă de la un cubanez. Pentru a onora invitația la o masă tradițională peruană, m-am întâlnit cu o fată cunoscută pe Couchsurfing. Am luat împreună un autobuz printr-un trafic haotic, ce îmi amintea de Jakarta. Ajutorul șoferului striga numele stațiilor prin care urma să trecem și se perinda pe culoar ca să colecteze banii de bilet (1sol/călătorie). Afară, clădirile deveneau din ce în ce mai sărăcăcioase, air din cauza traficului aglomerat, se înainta tot mai greu.

case din caramida, ca si favelas, in cartierul San Juan de Lurigancho, Lima, Peru

Am coborât la o intersecție și am luat trenul spre penultima stație din cartierul San Juan de Lurigacho (cel mai lung și mai numeros cartier al metropolei). Linia de cale ferată a fost terminată în 2013 și străbate aproape tot cartierul. E un tren suspendat, modern unde accesul se face cu cartelă de călătorie, ce contrastează cu ceea ce se poate vedea pe geam afară. Locuințele neterminate înghit dealurile din împrejurimi. Sunt acoperite de praf negru și mi-au dat o oarecare stare de neliniște pentru că sunt destul de sinistre.

locuinte neterminate in cartierul San Juan de Lurigancho, Lima, Peru

Am continuat pe jos, până la o casă ascunsă pe o stradă lăturalnică. Locurile neasfaltate sau necimentate sunt sterpe. Aproape că nu am văzut pomi. Câini scheletici se odihneau pe unde apucau, iar sub toboganul pe care își dădea drumul un copilaș, dormea un cetățean pe care l-am regăsit la plecare, întors pe cealaltă parte.

peisaj dezolant din cartierul San Juan de Lurigancho, Lima, Peru

Diametral opusă, amabilitatea cu care am fost primit în casa cu grilaje la geamuri m-a impresionat. Masa era plină de bunătăți (ceviche – un pretaprat tradițional din pește marinat cu ceapă și lămâie, calamar prăjit, orez piure de mazăre și altele), după cum puteți vedea în film. Am savurat încet, povestind cu mama și surorile amicei mele, despre Peru și peruani. Următoarele două ore le-am petrecut în tren și autobuze spre Barranco.

am luat masa in familie, in cartierul San Juan de Lurigancho, Lima, Peru

Cartierul Barranco

E un fel de centru vechi al orașului, un cartier cultural istoric, unde am rămas până seara târziu. Atmosfera mi-a amintit de Insulele Canare, cu clădiri vechi, baruri și terase pe alei înguste ce coborau spre ocean. În Barranco sunt localuri în care se cântă muzică live, artiști care vând suveniruri pe stradă, mici magazine, galerii și multe altele. Am revenit în zilele următoare și în timpul zilei ca să fac câteva fotografii.

cartoerul Barranco, din Lima, Peru

După 3 zile prin Lima m-am mutat la un hotel unde urma să mă alipesc grupului cu care mi-am petrecut următoarele 12 zile, într-una dintre cele mai frumoase excursii pe care am întreprins-o vreodată.  În linii mari, ca să atenuez suspansul, am ajuns la Lacul Titicaca, în Cusco, Valea Sacră și am încheiat excursia la Machu Picchu. Despre aceasta veți putea afla în postările și filmele care urmează.

Click aici pentru a vedea toate fotografiile din albumul: 2015.11.06-10 – Lima

PlecatiDeparte youtube channel

Playlist filme PERU

One thought on “Atracții turistice din Lima – începutul unei luni de călătorie prin Peru

  1. Pingback: Lacul Titicaca – orașul Puno, ceai de coca, insulele plutitoare Los Uros și insula Taquile | PlecațiDeparte.ro

Leave a Reply