Biroul de relații internaționale din Universitas Andalas (UNAND), împreună cu Facultatea de Biologie, ne-au pregătit un program de sfârșit de săptămână. Era vorba de Biodiversity Adventure Camp, adică o ieșire în natură, undeva în spatele campusului, chiar la marginea junglei. Întregul campus se întinde pe o suprafață de 500 de hectare, undeva pe deal, la vreo 20km de centrul Padangului, chiar la liziera junglei. Pentru iubitorii de natură, e locul ideal.
Ne-am întâlnit cu toții la o construcție micuță, ca o pergolă, pe un drum secundar din spatele campusului. Gazdele noastre, profesori și studenți de la Facultatea de Biologie, ne-au preluat vineri dupămasă cu o mică festivitate de deschidere, urmate de câteva discursuri despre fluturi și alte animale din pădurile Sumatrei. Seara am încheiat-o, feriți de ploaie, în pergola pe care o numim în continuare base camp. Am dormit afară, îmbrăcați bine, pentru că era destul de răcoare din cauza ploii, înveliți cu un sac de dormit subțire și o folie de plastic. A plouat mărunt toată noaptea, dar a doua zi dimineață, am avut mai mult noroc.
În prima parte a zilei studenții au instalat plase pentru păsări, pe care le identificau, măsurau și le puneau inel la picior, pe măsură ce le aduceau în base camp. În jurul amiezii, am făcut o plimbare în căutarea plantelor insectivore și a altor viețăți din pădure. Ca un explorator ce sunt, m-am încălțat cu șlapi, dar am avut noroc că traseul nu a fost foarte dificil, iar lipitorile stăteau la pândă doar într-o arie restrânsă, prin care am trecut rapid, fără incidente.
Dupămasă am reușit să obțin de la un student, 3 filme scurte, filmate cu cameră-capcană sau cameră ascunsă, în pădure. Primul este cu un leopard șchiop, care probabil a rămas fără picior din cauza capcanelor pentru porci mistreți amplasate necontrolat, probabil ilegal, în foarte multe locuri din Sumatra. Leopardul sumatrez (clouded leopard) e o specie vulnerabilă, cu o populație totală de sub 10.000 de exemplare. În al doilea film sunt două căprioare sumatreze (sumatran mountain deer). În al treilea film apare un tigru sumatrez (sumatran tiger), o specie foarte rară, aproape pe cale de dispariție (populația totală e estimată la sub 400 de exemplare). Surpriza plăcută a fost că, acesta din urmă a fost filmat în 2011, chiar în spatele campusului, adică acolo pe unde ne-am plimbat ceva mai devreme. În prezent legislația indoneziană pedepsește cu ani grei de pușcărie braconajul sau creșterea în captivitate a tigrilor. Spre exemplu, dacă găsești un pui de tigru în sălbăticie, ești obligat să îl predai autorităților, care îl vor trimite unor centre specializate pentru a fi reintegrat în natură. Dacă încerci să păstrezi sau să vinzi tigrul, riști să faci pușcărie. Ce vă spun aici este suma răspunsurilor mai multor persoane cu care am discutat despre acest subiect și nu pot garanta 100% pentru veridicitate. De multe ori, teoria e una, iar practica e cu totul alta.
Noaptea, după un scurt discurs al unui profesor, ni s-a cerut un feedback (în scris, iar apoi câteva vorbe în fața publicului participant). Am încercat să fiu realist și să punctez aspecte negative, precum dezinteresul pentru colectarea și îndepărtarea deșeurilor, mai ales din plastic și pozitive, precum atenția și entuziasmul cu care am fost întâmpinați, sau oprotunitatea studenților de la facultatea de biologie, de a studiu la doi pași de junglă. Le-am spus că la mine în țară, studenții de la biologie sau geografie, trebuie să facă excursii în teren, departe de aglomerația urbană, pentru a ajunge aproape de natură.
Înaninte de miezul nopții, ceva mai bine echipați, am pornit la o plimbare pe ploaie pentru a căuta reptile (mai precis broaște, cameleoni și șerpi). Această activitate nu făcea parte din programul inițial, dar nu am putut refuza propunerea studenților indonezieni. Ne-am plimbat vreo oră prin ploaie, pe cărări noroioase, pe malul unui mic râu din apropiere. Am găsit vreo 3 specii diferite de broaște, un șarpe foarte subțire și o insectă de vreo 10cm, ce mimetiza o crenguță verde. Am aflat că poți găsi șerpii după mirosul specific, aproape inconfundabil, ce se simte destul de puternic în preajma acestora. Din cauza ploii, am lăsat aparatul foto în base camp, dar am reușit să fotografez una dintre broscuțe, la întoarcere, pentru că studenții au adus-o pentru identificare și măsurători. Am eliberat-o personal și m-am bucurat că a avut un moment de exitare înainte să sară din palmă. Programul se încheiase și deși aș fi putut pleca spre casă în noaptea aceea, am preferat să stau până a doua zi. M-am simțit foarte bine și am vrut să rămân alături de noii prieteni până la sfârșit.
Atenţie SUMATRA! Am pus cap la cap locurile prin care am trecut, cu linkuri spre articolele din blog corespondente:
Ati vazut o gramada de lucruri, mai bine zis de vietati, faine. Mi-as fiu dorit sa fiu si eu acolo cu voi.