Eram în jungla de lângă campus, când niște prieteni ne-au propus să mergem în ziua următoare, la cascada Sarasah (care înseamnă de fapt, cascadă în limba Minangkabau), aproape de Padang. Deși eram focusați pe pregătirile de plecare, pentru că urma să întreprindem o călătorie mai lungă spre locuri mai îndepărtate din Indonezia, am acceptat invitația. Era vorba de o parte din gașca cu care am fost la Kapo-Kapo, pe insula Cubadak, în urmă cu o săptămână.
Din drumul de Solok, ne-am abătut spre stânga, undeva în apropiere de fabrica de ciment Semen Padang. Din locul în care am lăsat scuterele am mai mers vreo 30 de minute pe jos. A început ploaia și a trebuit să ne adăpostim sub acoperișul unei case de lemn ce părea abandonată. Numai bine, am apucat să mâncăm pachetele luate de la un warung de pe drum și să bem o cafea. Pe partea cealaltă a văii se putea vedea perdeaua albă de apă întinsă pe stâncăriș.
De jos se văd cele două trepte ale cascadei, cu o zonă relaitv plată între ele. Există o cărare prin pădure, pe partea dreaptă, pe care se poate ajunge atât la nivelul intermediar cât și la cel superior. E cea mai sigură variantă de urcare. Evident, o parte dintre noi, am abordat urcarea pe fațada stâncoasă, prin stânga treptei inferioare, care e foarte sigură, dacă nu ai rău de înălțime. Ar fi fost puțin riscant dacă stâncile ar fi fost ude, dar din cauza soarelui puternic, acestea se uscaseră rapid, după ploaie.
Locul de baie dintre cele două trepte nu e la fel de generos și nici spectaculos ca la cascada Tiga Tingkat (Lubuk Hitam), care deocamdată rămâne cea mai frumoasă. Am mai băut o cafea acolo, în mijlocul cascadei, fără să mai urcăm până deasupra treptei superioare, după care am pornit, încet spre casă, înanite să ne prindă întunericul. Și ca să plecăm acasă ca oamenii de la munca agricolă, am făcut o pauză de bere la barul Bat & Arrow, unicul local cochet pe care l-am găsit până acum în Padang, în cartierul chinezesc.
Atenţie SUMATRA! Am pus cap la cap locurile prin care am trecut, cu linkuri spre articolele din blog corespondente:
It was amazing.. 😉