Am pornit singur, înapoi din Bali spre Padang, pe jos, parasit de nevastă, cu copilul dat în adopție, fără carduri, îndatorat la străini și cu haine împrumutate… Glumesc! Singurul adevăr este că am pornit singur, deoarece drumul de 7 zile pe scuter, din luna Decembrie, din Padang în Jakarta, nu a fost ușor pentru Ioana. Ea urma să vină cu avionul aproape 2 săptămâni mai târziu. Aveam un termen limită, mai lung decât data trecută. Din Bali am zburat în Jakarta ca să îmi recuperez scuterul, iar în ziua următoare am pornit pe aceeași rută pe care venisem. Erau câteva lucruri care mi-au scăpat, sau locuri în care îmi doream să stau mai mult, iar scuterul a fost pretextul.
Category Archives: Jawa
Din Sumatra în Jawa, pe scuter – 1450km în 7 zile (ultima zi) – Bandar Lampung – Jakarta
:: EPISODUL ANTERIOR ::
11 Decembrie 2014: Bandar Lampung – Jakarta ~ 230km
Unul dintre colegii din Lampung avea cafea din Aceh care, potrivit surselor avizate, e una dintre cele mai gustoase cafele. Fusese recent într-o excursie de câteva zile în Nordul Sumatrei. Trebuie să recunosc că nu sunt un degustător profesionist, iar dimineața mă mulțumesc și cu un plic de cafea solubilă, o linguriță de zahăr și o cană cu apă, care nici nu trebuie să fie fierbinte. Din păcate nu pot să vă spun care e diferența dintre cafeaua din Aceh, cafeaua din Bali sau cafeaua din Lombok, dar puteți avea încredere că toate sunt sunt bune la gust.
Din Sumatra în Jawa, pe scuter – 1450km în 7 zile (1) – Padang – Tapan
Faceți cunoștință cu Furia Verde, un scuter Suzuki Nex pe care l-am cumpărat în prima lună în Padang. L-am echipat cu o cutie (portbagaj) ieftină, în care am vrut să protejăm de ploaie anumite lucruri și să mai ușurăm rucsacul. Urma să mergem cu un rucsac mare, la picioare, care ca să încapă, îl umpleam la doar 60-70% din capacitate. Spațiul din față, dintre scaun și ghidon e puțin mai îngust decât la Honda Vario, scuterul cu care ne-am plimbat anul trecut prin Bali și Lombok, cel care a trecut în posesia altei persoane, fără voia noastră. Dintre lucrurile pe care le-am luat cu noi, cel mai mult am stat pe gânduri la laptop. După ce am derulat prin minte toate variantele și le-am întors pe toate părțile, ne-am decis că ne va fi greu să ne descurcăm două luni fără el. Încăpea în cutia de la scuter, în siguranță, între niște haine și un sac de dormit, ca să nu se lovească de la șocuri.
Detailed Indonesia maps. Hărți detaliate Indonezia.
ENGLISH :: BAHASA INDONESIA :: ESPAÑOL :: ITALIANA
Dacă veți dori să călătoriți prin Indonezia, veți avea nevoie de cel puțin o hartă. Noi am fost mereu în situații în care nu puteam găsi o hartă detaliată. Încercam să downloadez diverse hărți, dar de cele mai multe ori nu erau la scară suficient de mică pentru a putea fi folosite pe drum. Într-un final am găsit hărțile detaliate ale provinciilor din Indonezia pe care le puteți downloada de aici. Pe o parte dintre ele le-am verificat și se pot folosi cu încredere. Nu apar toate satele, dar găsiți formele de relief, cotele și denumirile munților, aeroporturile, hărțile centrelor capitalelor provinciilor și alte informații utile în călătorii, inclusiv insulele mai mici. Scala lor este între 1:53.000 și 1:1.650.000. Momentan, cred că sunt cele mai bune hărți pe care le găsiți online. Sper să vă ajute cel puțin la fel de mult cât ne-au ajutat pe noi!
Atenţie SUMATRA! Am pus cap la cap locurile prin care am trecut, cu linkuri spre articolele din blog corespondente:
Un an în Indonezia, aproape gratis
Am luat trenul spre București, de unde am zburat cu Wizz Air spre Dubai. Afară din aeroport, căldura ne-a lovit ca din cuptor, chiar dacă se însera. Pe drumul dintre aeroportul pe care am aterizat și aeroportul internațional, de unde trebuia să ne îmbarcăm spre Jakarta, a doua zi dimineață, aproape că ne-am topit. Nu plănuiam să dormim la hotel, dar aveam nevoie măcar de un duș li câteva ore de somn. Ioana a cătuat o cazare decentă la una din agențiile din aeroport și pentru aproximativ 70Euro am rezervat o cameră cu mic dejun și transport inclus de la și spre aeroport. Acesta e începutul unei călătorii de cel puțin un an, în Indonezia.
Bali – salată turistică la prețuri umflate – partea 1
E mai simplu să împărțim povestea din Bali în 4 părți, ca un serial. Sperăm ca titlul să își găsească semnificația pe parcurs. Dacă nu, în ultima parte. Vă invităm să le parcurgeți pe măsură ce le postăm. Ca și până acum, veți găsi setul de fotografii aferent la începutul fiecărei postări și filme scurte inserate printre rânduri. Filmele sunt postate și în secțiunea video a site-ului, preluate de pe canalul Plecați Departe, de pe Youtube.
1. Drumul spre Bali și febra din Lovina
Plimbare la vulcanul Bromo și într-un sat liniștit, la o oră de Probolinggo
Batik – metoda tradițională indoneziană de vopsire a țesăturilor
Am aflat de la un cubanez care stătea în același hotel cu noi, că foarte aproape, tot în zona Prawirotaman din Yogyakarta, există o fabrică de batik, care se poate vizita. În schimbul a 5$/pers., am vizitat și noi această făbricuță. Ne ușurasem deja de sume frumoase la Prambanan și Borobudur, așa că ce mai contau 10$, într-un loc în care măcar am interacționat cu muncitorii și am învățat despre tehnica de vopsire cu ceară a țesăturilor.
Hinduism la Prambanan și budism la Borobudur
Aproape orice circuit turistic prin Jawa, cuprinde o vizită la templul Prambanan și o vizită la templul Borobudur. Primul este hindus, iar al doilea este budist. Fiind în Yogyakarta, ne-am spus că nu putem veni în Indonezia fără să le vizităm. Ar fi ca și cum am fi mers în Atena, fără să vizităm Acropolele. De la agențiile de turism din Prawirotaman, puteam alege orice tip de vizitare a templelor (transport simplu cu autobusul, transport cu autocar cu aer condiționat, transport cu taxi-ul, transport cu ghid, transport cu taxa de intrare la temple inclusă, vizită la răsărit, vizită la apus sau orice alta variantă). Noi aveam scuterul deja închiriat, oricum ne doream să ne plimbăm pe cont propriu, să nu depindem de un program prestabilit sau alte persoane, deci planul nostru era să mergm în momentul în care pe Ioana nu o mai durea așa tare umărul. Nu aveam nici dispoziția morală și nici nu ne puteam orienta atât de bine încât să încercăm să le vedem pe ambele într-o singură zi.
Detensionare și cultură în Yogyakarta
Am călătorit toată noaptea cu trenul din Bandung. Lăsam în urmă mii de luminițe, unele aproape, altele mai îndepărtate, pe măsură ce ne apropiam de Yogyakarta. Ne părea rău că mergeam cu trenul de noapte și că nu vedeam mai nimic. Aerul condiționat sufla puternic și chiar dacă ne-am înghesuit pe banchetele înguste și incomode, la un moment dat a fost nevoie să ne îmbrăcăm. La fiecare stație urcau vânzători ambulanți care își anunțau marfa zgomotos: cafea, ceai, alune, supă instant sau alte preparate. Până la 5 dimineață, când trenul a ajuns în gara din Yogyakarta, acumulasem multă oboseală. Aveam doar într-un mesaj pe telefon, indicațiile de a ajunge la o gazdă, de care am aflat abia pe tren, în noaptea aceea.