La prima vedere, Padang-ul părea mai infect decât alte locuri prin care am trecut. Traficul pe străzi, mai haotic decât în Jakarta sau Bandung. Din loc în loc vedeam câte un om ținând în lanț unul sau doi câini murdari. La început am crezut că îi pregătesc pentru tăiere, dar am aflat ulterior că îi folosesc la vânătoare de mistreți. Cum nu am apucat să ne revenim după festivitatea de deschidere a Programului Darmasiswa din Jakarta, prima impresie probabil că s-a datorat oboselii acumulate în ultimele zile și a faptului că afară era înnorat. Ploua când am ajuns în campusul UNAND, universitatea la care urmează să studiem limba indoneziană în următorul an.
Ne-au cazat separat, pe mine și pe Ioana. Căminele noastre sunt despărțite de un fel de cantină cu mai multe warung-uri și mici magazine cu de toate. Știam încă de pe drum că în cămine, băieții și fetele nu pot locui împreună. Padangul, ca de altfel întreaga Sumatra e segregată sexual, adică bărbații și femeile nu pot locui împreună decât dacă sunt căsătoriți. De asemenea, în Indonezia, tinerii nu se pot căsători decât după terminarea facultății (nu ști dacă e o regulă sau doar un mod de viață, dar cert este ca tienrii nu pot locui sub același acoperiș, decât dacă sunt căsătoriți). Ok, noi suntem căsătoriți, dar suntem studenți acum, așa că cel mai simplu când există două reguli ce se bat cap în cap, e să fii precaut și să interzici totul. Indonezienii sunt precauți când vine vorba de reguli, deci nici nu ne-am gândit să întrebăm de alternative sau excepții și am acceptat varianta de a locui separat o vreme. Aproape tot timpul liber ni l-am petrecut căutând case, la început cu ajutorul indonezienilor, dar după ce ne-au dat de câteva ori peste cap programul pentru că întârziau, am preferat să ne plimbăm pe cont propriu cu scuterul, întrebând din ușă în ușă, despre case unde ne-am putea caza. Am vizitat multe case în care ar fi fost nevoie să ne coborâm prea mult standardele, ca să putem locui. Într-un final, ne-am găsit căsuța din care scriem cele de mai sus și de mai jos. Prea mare pentru nevoile noastre, dar prea aproape ca și preț decât altele mai mici, ca să putem refuz. Avem 2 camere, living, bucătătrie, baie, o grădină mică și ocazional, gândaci de bucătărie cât o brichetă.
UNAND (Universiatatea Andalas) este cea mai veche universitate din afara insulei Jawa, a patra ca vechime din Indonezia. Și-a început activitatea în 1953, cu cinci facultăți. Astăzi deține 15 facultăți în care învață anual peste 25.000 de studenți. În luna septembrie s-au aniversat 58 de ani de la înființare. Am fost invitați și noi la festivitate, am participat la un joc unde echipa Darmasiswa a câștigat un premiu, am văzut dansuri minangkabau (denumirea populației autohtone, pe scurt, minang) și am primit o farfurioară cu mâncare de la rectorul universității, simbol al ospitalițății lor. Festivitatea a fost plină de fast. S-au împărțit premii cu sacul (la propriu), iar la sfârșit s-a făcut o tombolă cu alte premii consistente (telefoane mobile, televizoare și un frigider). Tombola a fost punctul culminant, așteptat cu nerăbdare nu numai de către indonezieni, ci și de către noi. Nu am câștigat nimic, dar am extras câteva bilete de pe scenă.
În interiorul campusului circulă mai multe autobuze gratuite pentru că, dacă ar fi să mergi pe jos dintr-o parte în alta, ai umbla mai mult de o jumătate de oră. E situat la Est de Padang, spre munți, la aproximativ 20km de centrul orașului. În afara campusului UNAND, ne-am plimbat cu ankot-ul, apoi cu scuterul. Pentru prima lună ne-am închiriat un scuter aproape nou, cu aprox 60$/lună. Vrem să ne cumpărăm unul, iar înainte de plecare să îi căutam un alt stăpân.
Padang, capitala regiunii Sumatera Barat (Sumatra de Vest) nu este un oraș foarte mare. Populația din zona metropolitană trece puțin peste 1.000.000 de locuitori. Pare mai mare din cauza traficului și a forfotei permanente de pe drumurile principale. Dacă te abați puțin, pe străduțe înguste, la stânga sau la dreapta, lucrurile se liniștesc și arhitectura se schimbă de la bordeie murdare, la case sau vile viu colorate, cu unul sau mai multe niveluri. Drumul ne duce de multe ori prin câmpuri de orez sau peste canale de irigații ce străbat orașul în toate direcțiile. Pe parcursul anului, temperatura variază între 26 și 30 de grade Celsius în timpul zilei și e unul dintre cele mai umede locuri din Indonezia. Plouă mai mult, indiferent dacă e sezon ploios sau nu.
Orașul Padang e situat pe malul mării, dar litoralul e destul de insalubru. Nu se pune problema să faci o baie pentru că lângă mal, apa e maronie. Foarte aproape de mare, ne-am plimbat de câteva ori prin Pasar Raya (Piața Sfântă). Trebuie să ai stomacul tare să poți străbate piața asta fără să te ții de nas. Aici găsești de toate: mall-uri, piese de schimb pentru scutere, chei, legume, covoare, plasticuri, fructe, carne de vită, cărți, pește, covoare, telefoane, warung-uri, pahare, țesături, medicamente sau leacuri. Undeva ascuns pe o străduță, am surprins un grup de oameni care ascultau explicațiile unui om care se lăsa mușcat de o cobră. În fața lui era o cutie cu niște sticluțe mici, etichetate. Probabil vindea un fel de antivenin și nimic nu poate fi mai convingător ca demonstrația în direct, nu-i așa? Mi-am promis că voi merge cel puțin o dată în Pasar Raya, doar ca să fac fotografii. Merită!
Tuningul e la mare căutare aici. Angkot-urile sunt modificate atât în interior cât și în exterior. Colorate și sticker-ite pe exterior, pline de boxe și jucării de pluș în interior, cu muzica la volum maxim, claxonând aproape tot timpul, înaintează încet printre oameni, scutere, tarabe și bălți urât mirositoare. E un haos greu de imaginat, daca nu ești acolo.
Cel puțin un lucru îmi place: e multă verdeață! În spatele campusului și de jur împrejurul Padangului, e junglă. În campus avem arbori de cacao. Am vazut deja mai multe feluri de fluturi și multe alte insecte pe care nu le-am mai văzut niciodată în mediul lor, sau măcar vii. Abia aștept să mergem la plimbare prin pădure, la cascade, pe insule mai mici sau la munte. Urmează să explorăm mai mult orașul Padang și împrejurimile, iar apoi, vom reveni cu detalii.
Atenţie SUMATRA! Am pus cap la cap locurile prin care am trecut, cu linkuri spre articolele din blog corespondente:
Si cat platiti chirie in apartamentul de care zici? Ati platit in avans?
E o casa cu doua dormitoare, doua living-uri, bucatarie, baie, garaj si gradinuta. Nu avea mobila, dar am imprumutat strictul necesar. Pretul a fost echivalentul a 83$/luna si am platit in avans pe 6 luni. Personal, consider ca un pret moderat spre scump, dar am pierdut mult timp pana am gasit-o si pe asta. In primavara vedem daca prelungim sau gasim in alta parte si mai convenabil.