Se apropia încă un weekend, din nou am vrut să ieșim din oraș așa că am plănuit să mergem undeva aproape de Cluj, ca să nu ne petrecem mult timp pe drum. Protagoniștii acestei excursii am fost: Ioana după cum îi spun eu, sau Oana după cum îi spune restul lumii, Gabi, Ioana B. și umilul povestitor. Am vrut să văd locuri noi așa că am ales Cheile Râmețului din Munții Trascăului, despre care aflasem recent că sunt cel puțin la fel de frumoase ca și Cheile Turzii.
Shashin Error:
No photos found for specified shortcode
Am plecat din nou vineri seara și am campat la intrare în chei, pe inserate. Era cald afară așa că după ce am instalat corturile am făcut o baie în râul Geoagiu, râul care a dus la formarea acestor chei. Nu era cea mai curată apă în care am facut baie, dar cu siguranță era mai curată decât mine (și nu ma refer la puritate sufletească). A doua zi am parcurs traseul prin chei, un traseu de 3-4 ore, dus-întors. Apa era mică și eram pregătiți cu echipament aproape adecvat pentru mers prin apă, așa că nu am întâmpinat dificultați mari. Pe măsură ce înaintam prin chei, pereții acestora se îngustau tot mai mult pentru ca în final accesul se se facă prin apă sau pe pereți, ajutați de corzi metalice. O arcadă calcaroasă marchează începutul părții mai dificile a traseului, unde trebuie să dai jos lanțul de aur sau pantofii cu toc și să te uzi puțin pe unghii Dacă vrei poți intra în apă până la gât, deși există și variante mai uscate. Cheile sunt situate la altitudine redusă așa că apa nu este rece. În schimb dacă ai și un aparat foto, trebuie sa îi porți grija în permanență. La ieșirea din chei, una dintre cărări ne-a dus printr-un lan de urzici, iar apoi în curtea unei biserici părăsite. Știam că aceasta făcea parte dintr-un vechi sat, locuit de 60 de familii, dar care astăzi e părăsit. Era destul de sinistru, dar cu toate astea ne-am plimbat câteva minute prin sat. Să nu își inchipuie nimeni că e o strada principală cu construcții pe ambele părți, unde parcă timpul stă în loc, ci mai degrabă câteva construcții țărănești împrăștiate într-o vale, uneori înghițite de vegetație, cu încăperi goale și neprimitoare în care doar dacă ai imaginație bogată îți poți închipui cum erau odată.
Ne-am întors tot prin chei, deși traseul se poate face și pe creastă, și cu această ocazie am mai făcut câteva băițe în apa nu foarte curată. După ce am ajuns înapoi am și plecat spre Scărișoara unde am reinstalat corturile pe întuneric, pe malul râului Gârda Seacă, după terminarea zonelor cu cabane. Am stat la foc până târziu, ajutați de niste beri, într-o liniște binemeritată.
Shashin Error:
No photos found for specified shortcode
Dimineața am mâncat pepenele roșu care a stat peste noapte în apă rece și după încercări repetate am făcut și baie în râu. Apa era mult mai rece decât în Cheile Râmețului, dar dacă soarele strălucea puternic și apa era parcă mai călduță. Spre dupămasă am pornit pe un mic traseu spre Izbucul Tăuz care, la 85 de metri, este cel mai adânc sifon cunoscut din România. La suprafață este doar un ochi de apă limpede și foarte rece, înconjurat parțial de un perete calcaros. O mică pancartă comemorativă amintește de un scafandru care și-a pierdut viața în încercarea de a cartografia sifonul. In prezent s-au vizitat doar primii 424 de metri lungime. Noi nu pentru scufundări am mers acolo, deși ar fi interesant, iar după ce ne-am facut cateva fotografii cu frunză de brusture gigantă, ne-am întors la mașină și am pornit încet spre casă.
Pe drum, am poposit în Albac să ne trezim puțin cu o cafeluță și o înghețată. Cum le stă bine orășenilor, am stat la o masuță, ne-am uitat la oamenii din parcul de distracții venit în zonă și am bârfit pe seama indigenilor, care savurau în tihnă dupămasa de duminică. Ne-am fi simțit prost dacă bârfa nu ar fi o activitate din ce în ce mai răspândită în rândul oamenilor de toate varstele, sexele sau rasele. Ca să nu las loc de bârfe, vă spun ce s-a întâmplat în fotografia de mai jos: am fost stropit cu mașina într-o altă pauză pentru necesități fiziologice, în Sălciua.
Shashin Error:
No photos found for specified shortcode
Frumos…
Romania este o tara extrem de frumoasa. Dumnezeu ne-a oferit extrem de multe dar parca ducem lipsa de intelepciune..
Uau,mie chiar imi vine greu sa cred ca avem asemenea minunatii in romania, ar trebui ca turismul nostru sa fie in floare.. pacat ca suntem legati la maini de infrastructura