Despre Denpasar, capitala sau orașul-reședință a insulei Bali am mai scris aici, dar revin cu câteva completări. Când am ajuns a 3-a oară și ne-am decis să stăm o lună, ne-am găsit o garsonieră/casă (kos) drăguță, mobilată, cu terasă, baie și bucătărie, utilată cu aragaz, dulap pentru haine pat și ventilator. Aveam inclusiv frigider, care este un lux în Indonezia și o pisică vorbăreață. Kos-ul făcea parte dintr-un grup de clădiri, într-o curte plină de plante, de care avea grijă proprietarul. Avea doi iepuri pe care îi lăsa liberi prin curte. Recent, pe unul dintre ei, l-au omorât câinii din vecini.
Am locuit la capătul unei alei (gang), pe strada Ametistului (Kecubung). Ce poate fi mai exotic decât atât? În Bali sunt multe gang-uri, pe care abia încapi pe scuter. Aleile sunt întunecoase din cauza gardurilor peste care nu prea poți ghici cum arată curțile, iar seara se adună câinii să-și rezolve problemele. Uneori nu sunt tocmai prietenoși cu oamenii. Mirosul de pe gang-uri e din categoria celor care te fac să strâmbi din nas, pentru că doar ploaia curăță fecalele canine.
Deseori băgam capul în câte o curte să vedem cum este amenajată grădina și așa am dat de o școală de dans balinez, la una dintre casele din vecini. De afară se auzea muzică tradițională și ne-a stârnit curiozitatea. Ne-am cerut voie și am stat să privim repetițiile. Fete de diverse vârste exersau misșcări complexe din dansul tradițional balinez, sub privirea instructoarei și a părinților. Într-o altă parte a curții, erau alte câteva fete care se pregăteau pentru un ritual și așteptau la coadă să fie machiate. Aproape toată lumea era ocupată, dar aveau timp să zâmbească și să schimbe două vorbe cu doi străini curioși.
În Bali se întâmplă tot timpul câte ceva: piețe de noapte, ceremonii religioase, festivaluri de dans și muzică balineză, iar dacă nu se întâmplă nimic, Sanur și Kuta, sunt lipite de oraș, la E și respectiv la SV. Dacă te bazezi pe mijloacele de transport în comun, pierzi foarte mult timp, pentru că sunt puține. Taxi-ul este o altă opțiune, dar pentru noi, tot scuterul a fost baza. Dacă ai scuter, te poți mișca ușor, în orice direcție. Chiar dacă se formează ambuteiaje, în special dupamasă, de dinainte de apus, până în primele ore ale nopții, cu un scuter te poți mișca ușor. Spre deosebire de Padang, în Bali sunt multe locuri de unde poți închiria scuter, cu aproximativ 40-50$/lună. Dacă închiriezi pe zi, poți obține un preț aproximativ de 5$.
La o primă privire ai avea impresia că viața emai scumpă decât în alte locuri din Indonezia. Multă lume încearcă să te prostească atunci când vine vorba de bani, umflând prețul, uneori de câteva ori. Am constatat totuși, că dacă mergi în anumite locuri, în general la recomandarea celor care deja locuiesc acolo (indonezieni sau bule), există suficient de multe restaurante sau warung-uri unde pentru 1,5-2$ mânânci o farfurie plină cu mâncare. Am găsit nenumărate feluri de amestecuri de legume, carne fiartă sau prăjită, cu tot atâtea sosuri și frigărui (sate) din pește sau pui condimentate.
Am plecat spre Sumatra la începutul lunii Februarie 2015, pentru că urma să începem semestrul al 2-lea din bursa noastră în Indonezia. Cu toată afluența de turiști și expați (imigranți din țări „mai dezvoltate”), Bali este locul în care găsești de toate: obiective turistice celebre, locuri mai puțin vizitate, resorturi de lux, sărăcie de mahala, ordine, dezordine, curățenie, mizerie, munți, ocean, căldură, frig, cultură, kitsch, tradiții și modernism. În total am stat o lună, timp în care mi-am schimbat părerea despre insulă. Dacă acum un an spuneam că e o destinație prea turistică, acum spun că e un loc în care aș locui mai mult timp, tocmai pentru diversitatea opțiunilor.
