Din nou pe drumuri, visând, mai ceva ca în copilărie, dar în Sumatra

Înainte de a pleca definitiv din Sumatra, îmi doream să întreprind o excursie mai lungă. Pentru că s-a nimerit să fiu singur, mi-am plănuit doar datele plecarii și a întoarcerii, o rută aproximativă și câteva puncte de interes în care doream să ajung. Restul urmau să se rezolve din mers. Durata totală a excursiei a fost de aproape o lună, în care am parcurs 3840km. Datorită complexității nu pot restrânge toate experiențele într-o singură postare, deci dacă v-am trezit interesul vă invit de pe-acum să urmăriți blogul în continuare.


28 Mai: Padang – Palupuh. Cafea luwak și floarea Rafflesia
În ziua plecării, la prima oră, am fost sunat de către un posibil cumpărător pentru Furia Verde (scuterul care m-a plimbat prin Sumatra și nu numai, timp de aproape un an), așa că am mai zăbovit puțin ca să stabilesc detaliile. Deși nu îmi doream, trebuia să îl vând, înainte de plecarea din Indonezia. Spre Bukittinggi am ales din nou drumul alternativ prin Malakak. Chiar dacă distanța ar fi dublă, îmi convenea să merg pe-acolo pentru că era liniște, trafic redus, iar peisajul e mai impresionant. De fiecare dată când am mers la Lacul Maninjau, în apropiere de Bukittinggi, treceam pe lângă un drum secundar ce coboară spre oraș, dar de fiecare dată am ales varianta clasică, pe drumul aglomerat. Ei bine, de data asta am virat stânga, înainte de intersecția cu șoseaua Padang-Panjang – Bukittinggi. Am scăpat de haosul de la intrare în oraș și am trecut prin Canionul Sianok (dacă tot îmi doream să trec și pe-acolo, lucrurile s-au legat). Înainte să cobor în canion am oprit să mai stau de vorbă la niște magazine sau ateliere ce vindeau argint. Am mai întrebat una alta despre pietrele semiprețioase. M-am surprins pe mine însumi, cumpărând un inel. M-am surprins, pentru că de obicei nu mă arunc la cumpărături, dar lucrătura era atât de frumoasă, încât nu am rezistat tentației.

La 10km de Bukittinggi, m-am abătut de la șoseaua principală ca să mă opresc la Rafflesia Luwak Kopi, din satul Palupuh. Mai nou, de când a fost înscris în Lonely Planet, a devenit un obiectiv celebru pentru turiștii străini. Practic, e o mică afacere de familie care produce și comercializează cafea luwak organică și organizează ture prin junglă pentru a vedea celebra plantă Rafflesia Arnoldii, cea mai mare floare individuală din lume. Să le luăm pe rând:

Stau uneori și mă gândesc că în copilărie-adolescență vedeam documentarele lui David Attenborough, prin jungle ecuatoriale, vorbind despre fel de fel de specii rare de plante și animale. Rafflesia e una din plantele care mi-au rămas întipărite în minte, dar nu visam vreodată să ajung în zone unde se pot vedea în natură.

Primul botanist care a cules un exemplar Rafflesia a fost un francez, în 1797, dar ghinionul său a fost că nava pe care se întorcea spre Europa a fost capturată de englezi, iar notițele sale au dispărut până în 1954. În 1818, botanistul britanic Joseph Arnold , împreună cu guvernatorul provinciei Bengkulu, Sir Stamfort Raffles au găsit o altă specie din genul Rafflesia, care ulterior a fost denumită Rafflesia Arnoldii, după numele celor doi. Dimensiunea florii este de aproximativ 1m în dimaentru și cântărește până la 11kg. Cea mai mare floare găsită vreodată, măsura 105cm și a fost găsită în pădurile din jurul satului Palupuh, adică exact unde mă aflam.

Sunasem înainte (există câteva zeci de locații prin pădurile din jurul satului și ca să nu te plimbi mergi degeaba, poți suna înainte cu o zi două, să afli dacă sunt plante Rafflesia înflorite) și știam că nu sunt înflorite, dar chiar când am ajuns mi s-a propus, dacă doresc, să fac o tură prin pădure ca să văd un boboc. Noroc că la 1000m altitudine clima e mai răcoroasă, că dacă ar fi vorba de o tură de dupamasă prin junglă la altitudine scăzută, precum ce de la Air Terjun Tiga Tingkat, aș fi refuzat politicos. M-am plimbat, am găsit un boboc și o floare ofilita, le-am fotografiat și am revenit în sat.

Până s-a dat stingerea, am povestit cu proprietara Uni Umul (uni = soră mai mare în limba Minangkabau), la o ceașcă de cafea luwak. Am mai povestit de cafeaua luwak, iar în Bali am filmat creaturile (specia balineză, specia sumatreză și specia javaneză) ce oferă această resursă de valoare. Ce nu am amintit însă, este diferența dintre cafeaua luwak normală și cafeaua luwak organică. Prima, produsă în principal în Jawa și Bali, provine din niște ferme în care bietele animale sunt hrănite cu forța (sau îndopate) cu boabe de cafea. Înghesuiala din fermă și monotonia culinară fac ca animalele să fie stresate și nefericite, astfel încât din fecalele acestora se proceseaza varianta de cafea luwakl mai acidă, mai ieftină, mai neprietenoasă cu mediul. La Rafflesia Luwak Kopi, nu există nici un animal în captivitate. Sătenii colectează din pădure cârnăciorii lăsați de luwak-ii sălbatici. Animalele aleg singure cele mai bune boabe. Dieta lor în sălbăticie, evindent, nu conține exclusiv boabe de cafea, ci și alte fructe și semințe, deci animalele sunt mai fericite/relaxate, iar cafeaua astfel obținută este organică și cu aciditate scăzută. Probabil detaliile acestea nu sunt interesante decât pentru un procent foarte scăzut dintre băutorii de cafea. Datorită rarității, prețul unui kg poate fi cuprins intre 100$ și 3500$. Prețul unei cești de cafea luwak nu vi-l pot spune pentru că am găsit multe cifre pe net, pe care nu le pot verifica și întotdeauna prețul plătit depinde de snobismul celui care îl plătește. Cerera e în creștere, deci nu întrevăd o soartă fericită pentru bietele suricate, dar o părere și două ONG-uri, cu siguranță nu vor schimba trendul. Cu aceste gânduri, am savurat în tihnă o ceașcă de cafea luwak arabica, visând la vremuri mai bune, așa cum nu îndrăzneam în adolescență.

Indonezia se pretează la vise. Mie mi s-au întâmplat nenumărate lucruri minunate în țara asta și încă nu știu cărui fapt să atribui coincidențele. Mi-am pus problema să mă mut aici… de mai multe ori, chiar dacă este mai puțin dezvoltată (raportat la ce înțelegem noi prin dezvoltată), cu reguli scrise (ba chiar mai multe nescrise) și destul de retardată religios (cei care sunt credincioși, indiferent de religie, să nu mi-o luați în nume de rău – e doar o expresie pe care am dezvoltat-o recent, ce încheagă păreri și simțiri, la care subscriu umil), societatea indoneziană are atât de multe lucruri pozitive să mă învețe. De la politețe, la mod de viață, la bucuria timpului petrecut în compania celor dragi, până la a trăi fericit (nu a căuta fericirea). Îmi e greu să găsesc valori similare acasă, deși din punct de vedere material, viața în Europa pare destul de bună, cu orizonturi luminoase spre vest, dar din perspectivă emoțională, mi se pare destul de stearpă.

29Mai: Palupuh – Padang Sidimpuan. Intrând în Sumatra de Nord

Visam că se aude un zgomot înfundat, ca și cum cineva se joacă cu o minge, pe casa scării într-un bloc. Căutam persoana care face gălăgie. La un moment dat m-am frecat la ochi, i-am deschiz confuz, ca să îmi dau seama că cineva bătea într-o piuă, undeva afară. Una din doamnele de la Rafflesia Luwak Kopi, zdrobea coaja boabelor de cafea. Doamna-care-bătea-în piuă, lucra îmbrăcată în pijama. Era abia 6:30 dimineață.

Am intrat în vorbă cu ea ca să aflu mai multe detalii despre cafea. Boabele robusta sunt mai mici și conținutul de cofeina e mai ridicat. Cele arabica sunt mai mari, conțin mai puțină cafeină, iar cafeaua are au un gust mai blând, nefiind la fel de acidă. Să fiu sincer, aș mai fi stat, mai ales că m-a chemat să văd întregul proces, dar aveam de parcurs aproximativ 250km, pe drumuri necunscute, cu scuterul.

Înainte de amiază, am trecut în Emisfera Nordică, fără să mă mai opresc la Monumentul Ecuatorului din Bonjol. Cât eram pe scuter, încercam să merg rapid. Dacă drumul îmi permitea, mergeam constant cu 60-70km/h, dar de cele mai multe ori nu puteam din cauza curbelor strânse sau a gropilor. Ceva mai târziu am trecut în provincia Sumatra de Nord, unde urma să îmi petrec mai bine de o săptămână. Până în Kotonapan, drumul era în lucru, deci am avansat mai greu. Cu toate acestea, până la ora 13, am parcurs vreo 140km, adică mai bine de jumătate din distanță. Mai făceam câte o pauză pentru fotografii sau să beau o cafea, de regulă pe lângă vânzătorii de pietre de la marginea drumului.

Nu aș putea să pun degetul pe hartă, ca să indic cu exactitate locul în care am trecut pe lângă o școală teologică islamică, unde învățau sute de băieți cu tichie albă. În jurul școlii erau ridicate căsuțe din lemn, nu mai mari de 2x2mp, cu câte o ușă și o fereastră mică, adică echivalentul unor cotețe de la noi, în care locuiau înghesuiți elevii. Întrega comunitate arăta ca un sat de refugiați, deși încă nu am avut ghinionul să ajung în astfel de locuri. Totuși, stilul de viață și aglomerația mi-au stârnit o oarecare curiozitate, nu de a trăi acolo, ci mai degrabă să petrec o vreme ca musafir. M-am mulțumit cu niște fotografii, atât ca fotograf cât și ca model, după care mi-am văzut de drum.

Ca prin miracol, întreaga zi am scăpat de ploaie și imediat după apus, am ajuns uscat în Padang Sidimpuan, un oraș din care mai aveam 7-8 ore până la Lacul Toba. M-am întâlnit cu un băiat de pe CouchSurfing și am stat la o cafea ca să aflu despre împrejurimi. În urma poveștilor sale m-am hotărât să rămân două nopți, ca să apuc să văd două cascade.

Citește continuarea aici

28-May-2015 08:42
28-May-2015 08:45
28-May-2015 08:48
 
28-May-2015 08:48
28-May-2015 08:50
28-May-2015 09:44
 
28-May-2015 09:48
28-May-2015 10:51
28-May-2015 11:58
 
28-May-2015 12:21
28-May-2015 12:22
28-May-2015 12:23
 
28-May-2015 13:29
28-May-2015 13:31
28-May-2015 13:33
 
28-May-2015 17:18
29-May-2015 01:47
29-May-2015 01:50
 
29-May-2015 01:54
29-May-2015 02:02
29-May-2015 02:06
 
29-May-2015 02:08
29-May-2015 02:08
29-May-2015 02:09
 
29-May-2015 02:13
29-May-2015 04:15
 
29-May-2015 04:49
29-May-2015 04:55
29-May-2015 05:20
 
29-May-2015 05:38
29-May-2015 05:58
 
03-Jun-2016 16:46
29-May-2015 07:27
29-May-2015 07:38
 
29-May-2015 07:38
29-May-2015 07:55
29-May-2015 07:55
 
29-May-2015 07:57
29-May-2015 08:03
29-May-2015 08:28
 
29-May-2015 09:11
29-May-2015 09:12
29-May-2015 09:28
 
29-May-2015 10:34
29-May-2015 10:36
 
29-May-2015 10:45
29-May-2015 10:49
 
29-May-2015 10:55
29-May-2015 10:57
29-May-2015 10:57
 
29-May-2015 10:58
29-May-2015 10:58
29-May-2015 11:03
 
29-May-2015 11:04
29-May-2015 11:06
29-May-2015 11:18
 
29-May-2015 11:50
29-May-2015 11:51
29-May-2015 11:53
 
29-May-2015 12:23
 

Atenţie SUMATRA! Am pus cap la cap locurile prin care am trecut, cu linkuri spre articolele din blog corespondente:

PlecatiDeparte youtube channel

Playlist filme SUMATRA

Leave a Reply