:: EPISODUL ANTERIOR ::
07 Decembrie 2014: Air Laku – Kota Bengkulu ~ 60km
Primul lucru pe care l-am făcut dimineață a fost să schimbăm abordarea problemei: în loc de 250-300km, ne-am propus să facem zilnic 200-250km, iar dacă suntem foarte obosiți, să facem câte o pauză de o zi, în care să apucăm să ne odihnim. Două ore mai târziu, am ajuns în Kota Bengkulu. Nu ne-am grăbit pentru că era zi de odihnă, conform noului plan. Ne-am propus să ne relaxăm, să căutăm un loc cât de cât decent, unde să avem semnal pentru internetul pe mobil, să putem să dăm de veste celor interesați, că suntem întregi. Ne-am învârtit de câteva ori prin centrul orașului până am găsit un hotel aproape abandonat (Hotel Pantai Panjang). Pentru aproximativ 10$/noapte, am găsit o căsută de lemn ce stătea să cadă pe noi, dar cu personalitate.
Provincia Bengkulu și implicit orașul cu același nume sunt poate cel mai puțin accesibile și vizitate de turiștii care ajung în Sumatra. Din punct de vedere istoric, nu se cunoaște mare lucru despre provincie înaninte de intrarea sub influența Imperiului Majapahit, prin secolul al 13-lea. Populația indigenă, se pare că trăia izolată de restul Sumatrei. După 1685, coloniștii britanici, s-au stabilit în zonă încercând să dezvolte industria piperului. Din cauza climatului umed, a ploilor frecvente, a inaccesibilității locului și a malariei, omniprezentă în zonă, nu au avut mare succes. În 1818 Sir Stamford Raffles, după ce a fost numit guvernator în provincia Bengkulu, a reușit în doar câțiva ani să pună pe picioare industria piperului și a plantat vaste câmpii cu nucșoară, arbori de cafea și treztie de zahăr. Măsurile luate de Raffles s-au extins și în afara sferei agricole. El a fost cel care a abolit sclavia în Bengkulu, iar privind la o scară ceva mai mare, el este fondatorul orașului Singapore (1819). Dacă vă documentați puțin despre Raffles, veți constata că a fost una dintre figurile influente ale vremii, în relația dintre Imperiul Britanic, Imperiul Olandez și populațiile autohtone din actuala Indonezie. Doar de dragul legăturilor cu alte locuri prin care am umblat, el a fost unul dintre suținătorii cercetărilor arheologice în coloniile vremii. A încurajat începerea restaurărilor multor construcții antice din Jawa, precum templele Prambanan și Borobudur. Tot Raffles a fost un susținător al culturii și regatului Minangkabau, din Sumatra de West. Spre dosebire de alți coloniști europeni, Raffles a fost adeptul păstrării valorilor, culturilor, chiar a religiilor indigene din locurile colonizate și a adus contribuții majore în găsirea, catalogarea și păstrarea vestigiilor arheologice, florei și faunei autohtone.
Revenind la Bengkulu, în 1824, în urma Pactului Anglo-Olandez, provincia a fost cedată în schimbul provinciei Malacca (actualmente în Malaezia), împreună cu garanția că olandezii nu se vor implica în interesele britanice din Singapore. Bengkulu a rămas sub ocupație olandeză, până în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când a fost cucerit de japonezi. La doar 2 zile după capitularea Japoniei, în 1945, Sukarno și Mohammad Hatta, au declarat independența Indoneziei, iar Sukarno a fost ales președinte. Orașul Kota Bengkulu își amintește de Sukarno pentru că în 1938, pentru o scurtă perioadă de timp, a fost exilat de olandezi în Bengkulu, unde a cunscut-o pe Fatmawati, a 3-a soție din cele 9 pe care le-a avut de-a lungul vieții. A divorțat de a 2-a pentru că nu era de acord cu poligamia. Unul din rezultatele iubirii lor a fost Megawati Sukarnoputri, al 5-lea președinte indonezian și prima femeie-președinte din Indonezia.
Kota Bengkulu este una dintre cele mai mici capitale de provincii din Indonezia. Populația nu depășește 300.000 de locuitori. Străzile par neobișnuit de goale, ca și cum lumea ar fi plecată în concediu. Arăta ca orice oraș din România, duminica. Puteam trece strada fără să fugim, stăteam singuri la semafoare așteptând să se facă verde, puteam să fac fotografii fără oameni sau mașini, într-un cuvând ne-a plăcut și într-adevăr simțeam că ne vom odihni.
Ca obiective turistice, poți admira niște statui (gratis, că doar sunt în intersecții), poți vizita Benteng Marlborough (o fortăreață de pe vremea colonizării britanice), poți vizita un muzeu de istorie, te poți plimba prin Cimitirul European (chiar este un obiectiv turistic, după cum am aflat din ghidurile de specialitate), poți merge pe plajă sau poți vizita vila în care a fost exilat fostul președinte al Indoneziei, Sukarno. Având profesia inițială arhitect, în timpul exilului, acesta a proiectat o moschee (Mesjid Jamik), care de asemenea poate fi considerată ca obiectiv turistic (nu e cea din fotografie).
După instalarea la hotel am ieșit la o plimbare prin oraș. Am fost până la fortăreața Marlborough, fără să intrăm înăuntru. Nu e cine știe ce, deci ne-am mai învârtit pe străzi, până la lăsarea nopții. În Kota Bengkulu, lumea circulă mai civilizat și polițiștii sunt mai serioși. Când e roșu la semafor, toată lumea se oprește. Având încă deprinderile din Padang, nu am mai avut răbdare să aștept și am trecut, pentru ca apoi să fim orpriți. Aflasem că secția de poliție este chiar în acea intersecție. Am încercat să ne scuzăm și i-am promis că nu vom mai trece pe roșu (adică ne-am luat angajamentul verbal să fim mai atenți) și ne-a lăsat să plecăm. A fost la fel de corect (în sensul de cumsecade) ca polițiștii din Padang.
Ne-am oprit într-un bar simpatic unde am băut un ceai, înainte să ne întoarcem la căsuța de lemn, care avea să ne țină de cald până a doua zi. Noaptea, printr-una din multele găuri din pereți, am fost vizitați de 2 șoricei, care au atentat la legătura de banane, stategic agățată de mânerul ușii unui dulap din colțul camerei. M-au ținut treaz vreo 2-3 ore și abia după ce am agățat bananele în baie, într-un cui, pe un perete faianțat, am avut liniște.
:: EPISODUL URMĂTOR ::
Atenţie SUMATRA! Am pus cap la cap locurile prin care am trecut, cu linkuri spre articolele din blog corespondente:
