:: EPISODUL ANTERIOR ::
09 Decembrie 2014: Ketaping (lângă Manna) – Krui ~ 190km
I-am dat prea mult credit doamnei cu care ne-am intersectat în ziua anterioară, cea care ne-e condus până lângă Manna. Dimineața, când eu încă dormeam, a întrebat-o pe Ioana dacă îi poate da niște bani, pentru familia la care stăm și pentru că ne-a ajutat cu cazarea. În momentul abordării, la Pertamini, ne-a spus de la început că putem sta gratis și oricum apucasem să îi cunosc pe bătrâni și știam că nu au pretenții de ordin material. În măsura în care am putut, am încercat să întoarcem gestul cumpărând niște dulciuri pentru copiii din casă, la scurt timp după ce le-am călcat pragul și cu asta am considerat că suntem chit.
Era înnorat și ploua mărunt de dimineață, când am pornit la drum. Ne-am luat pelerinele de ploaie, iar partea de sus a rucsacului am învelit-o într-o pungă de plastic. Rucsacul rezistă la o anumită cantitate de apă, dar nu e subacvatic. Drumul era bun, așa că în prima parte a zilei am parcurs mai bine de 100km, fără probleme. Ploaia s-a oprit peste câteva ore, dar cerul a rămas înnorat. După ce am trecut de Bintuhan, peisajul a devenit mai interesant. Ieșisem în sfârșit dintre plantații, iar lanțul muntos Barisan, se apropia din nou de ocean. Eram în extremitatea sudică a provinciei Bengkulu. Dacă nu ar fi plouat, făceam mai multe fotografii.
Plănuiam să facem o pauză să mâncăm la un warung, dar ne-am trezit brusc urcând un deal abrupt pe un drum sinuos. Pe ambele părți, vegetația era mai deasă ca oriunde de până acum. Deși drumul era asfaltat impecabil, jungla în care intrasem ne dădea fiori. Ca într-un film de groază (Poltergeist, 1982), temperatura scădea simțitor, ca și cum întâlnirea cu spiritele ar fi fost inevitabilă. La marginea drumului, am văzut niște maimuțe maro, altfel decât makak-ii comuni de la Uluwatu, din Bali, omniprezenți în multe locuri din Indonezia. Am ocolit un animal negru, cu coada stufoasă, mort în mijlocul drumului, probabil lovit de vreo mașină. Nici măcar nu am încetinit, deși de obicei, din curiozitate, aș fi oprit să văd despre ce animal era vorba. Eram doar noi pe drum și ne puneam problema dacă nu cumva, prin absurd, printr-o neșansă, ne-am pierdut, când o patrulă de poliție ne-a oprit. Era un control de rutină, iar noi eram cu actele în regulă. Când am auzit întrebările Dolar? Rupiah?, am răspuns cu calm: N-am! Nu a insistat mai mult așa că am făcut o pauză de țigară și un schimb de vorbe amical. Stăteau acolo, în mijlocul junglei, pentru că mai încasau câte o atenție de la șoferii care treceau. Am cerut mai multe detalii despre drumul care ne aștepta, mai puțin despre job.
Din nou începuse ploaia și din păcate, drumul devenea tot mai dificil, cu porțiuni fără asfalt și gropi mari, pline cu apă. Unele nu mai erau gropi, erau șanțuri! Undeva, după ce am coborât din munte, aproape de malul mării, am găsit primul Indomaret din Sumatra. Indomaret și Alfamart sunt două lanțuri de magazine alimentare, prezente peste tot în Jawa, Bali sau Lombok, probabil și în alte insule, dar încă nu am ajuns acolo ca să verificăm.
Abia pe la 17:00 am ajuns în Krui, unde urma să alegem ruta finală spre Bandar Lampung, capitala provinciei Lampung, din sudul Sumatrei. Aveam două opțiuni: prin Liwa, adică prin mijlocul insulei spre Est, sau prin Kotaagung, relativ pe coastă, spre Sud, dar despre asta vorbim mai încolo. Krui e un mic orășel, foarte popular printre surf-eri, cam ca și Mentawai pentru Sumatra de Vest sau Kuta pentru Lombok. Am întâlnit un bule (străin alb), care avea un homestay pe plajă și era stabilit deja de vreo 18 ani în Krui. Ne-a lămurit cu privire la îngrijorările viz-a-viz de infractorii de pe drumul spre Lampung. Spunea că au existat cazuri de jaf, dar asta până acum 7 ani. Ne-a recomandat drumul pe coastă pentru că e mai scurt cu 50km și e mai bine întreținut.
Am ales un homestay mai ieftin (10$/noapte), la drumul principal din Krui, fără vedere spre ocean. Oricum urma să ne trezim devreme și nu am mai avut timp de panorame romantice.
:: EPISODUL URMĂTOR ::
Atenţie SUMATRA! Am pus cap la cap locurile prin care am trecut, cu linkuri spre articolele din blog corespondente:
