Excursia: 16 zile, 4700km, 5 capitale, 5 parcuri naturale, 3 canioane, 1 insulă

Deja e mai bine de o jumatate de an de cand am fost în excursia despre care urmează să citiți. Timpul trece parcă tot mai repede, mă iau cu alte probleme mai puțin importante, și tot pe ultimul loc pun lucrurile pe care ar trebui să le pun pe primul. Scriind despre timp, realizez că am deja 30 de primăveri și mi-e dor de o nouă excursie. În fine, lăsând introspecția inutilă de duminică dimineața la o parte, să o luăm pe etape:

M-am documentat despre atracții turistice din țările fostei Iugoslavia, țări pe care de mult mi-am dorit să le vizitez. Ca o paranteză, prefer oricând să văd locuri sau țări mai puțin celebre, umbrite de mass-media, care nu prea au istoric turistic, în care șansele să văd turism de masă sunt mai mici, pentru că autenticitatea oamenilor și a locurilor este crescută în comparație cu destinațiile clasice, care sunt ticsite de stereotipuri și turiști care știu la ce să se aștepte. Am observat asta încă de la începutul călătoriilor mele și rămân fan al procesului turistic, nu al destinației finale.

Am stabilit ruta excursiei pe Google Maps, mult mai detaliat decât în trecut, din România până în Grecia, prin aproape toate țările din fosta Iugoslavie, cu multe puncte de interes pe drum.

Am stabilit perioada în care vom merge, cu ce vom merge, cum vom dormi, ce vom mânca, cât vom fi pe drumuri și cât vom sta într-un singur loc. Mizam pe spontaneitatea momentului și pe reajustarea planurilor când situația ar fi cerut-o. Era puțin ciudat. Făceam planuri ca să avem parte de o excursie cât mai imprevizibilă.

Serbia

Am plecat pe la amiază spre Arad, am trecut puțin prin Ungaria, ca să intrăm pe autostrada spre Belgrad. La scurt timp după intrarea în Serbia, mi-am dat seama ca pe GPS-ul pe care l-am împrumutat de la fratele meu, nu aveam hartă pentru Serbia, Muntenegru, Kosovo și Macedonia, așa că, la prima benzinărie am cumpărat o hartă să ne putem orienta, dacă ne pierdem pe drumuri. Seara am oprit în Parcul Național Fruska Gora, în apropiere de Novi Sad și am dormit în mașină. Dimineața, ne-am trezit înțepeniți, dar eram abia la început așa că după o masă din conservă și o cafea la aragaz (Primus), am pornit pe drumuri secundare spre Belgrad. Parcul Fruska Gora, din câte am văzut, e mai mult o zonă de recreere de sfârșit de săptămână, într-o zonă deluroasă, împădurită, foarte asemănătoare cu zonele din jurul Clujului, unde nu am descoperit niciuna din mănăstirile despre care am aflat înainte de plecare. Nu am mai făcut pauze până la Belgrad, unde ne-am învârtit puțin până am ajuns la Fortăreața Kalemegdan, poziționată în locul unde se varsă Sava în Dunăre (parcă suntem la ora de geografie). Am parcat pe trotuar, în stil românesc și am ieșit la o plimbare prin împrejurimi.

Ce am văzut din mașină? Clădiri frumoase, unele pe care se mai văd urme de război, panouri publicitare mari, oameni relaxați, trafic moderat, adică puțin mai occidental (în sensul bun) decât în Romania. Cum era afara din masina? Aer curat, soare blând, briză usoară, malul Dunării, priveliști frumoase, băncuțe retrase, cetatea cu cavouri musulmane (nu are legatura cu Bacovia) și nu în ultimul rând echipa de baschet chineză. Am avut ocazia sa ma simt pitic și printre chinezi. În curtea cetății ne-am intersectat un grup de tineri chinezi, imbracați sport, cu media de înalțime peste 1,90. Am intuit că sunt baschetbaliști, după încălțăminte și care s-au dispersat în toate direcțiile ca să își facă poze cu tancurile din interiorul fortăreței. Ne-am mai plimbat vreo oră pe o stradă pietonală din centru, al cărei nume nu l-am reținut și nu aș știi să îl caut nici pe Google Maps, am mâncat o pleșcoviță, am schimbat niște valută la un chelner amabil care nu ne-a tras în piept și am pornit spre locul unde am dormit stat două zile și anume Parcul Național Durmitor din Muntenegru, afalt la alți 357 de kilometri de Belgrad.

Continuarea aici

Playlist filme ROMÂNIA

• 
• 
• 
• 
•