Mai bine de o lună în Mataram, reședința insulei Lombok

Împreună cu Yati, soția sa, și cei 3 copii, Gunawan locuiește într-o zonă mai liniștită a orașului. Sunt o familie de protestanți, deci într-o oarecare măsură, comunicarea era mai lejeră. Înainte să fie profesor la o școală din apropiere, o bună perioadă de timp a lucrat ca și taximetrist, lucru care i-a permis să învețe engleză, mult peste nivelul indonezianului de rând. Era bucuros să ne primească în casa lui pentru că putea să mai exerseze engleza, iar noi eram bucuroși că aveam o cameră unde să dormim, o baie și internet wireless (lucru rar, mai ales acasă la cineva). Discuțiile despre Indonezia și România au durat până noaptea târziu. Eram la fel de curioși unii despre alții. Am avut ocazia să petrecem o lună de zile în compania lor și ne-am apropiat destul de mult de ei. Am dormit sub același acoperiș, am mâncat aceeași mâncare și întotdeauna vom păstra aproape de inimă.

Mataram, capitala sau reședința insulei Lombok, părea ceva mai aerisit decât ultimele orașe prin care am trecut. Casele au curți și chiar dacă sunt mici, ele sunt totuși niște zone tampon între stradă și locuință. Gardurile sunt în general înalte la stradă, dar nu opresc zgomotul. Dacă ai noroc și stai într-o zonă mai puțin aglomerată, scuterele sau mașinile te pot deranja dimineața devreme, când lumea pleacă la muncă sau la școală. Oricum, nu am găsit încă un loc în Indonezia în care cineva să se gândească să vorbească mai încet sau să nu pornească televizorul sau alte surse de zgomot, când restul dorm sub același acoperiș. Deci, chiar dacă ar fi să stai într-o locuință ferită de trafic, întotdeauna vor exista alte surse perturbante. Cert e că după o vreme te obișnuiești să adormi chiar dacă e gălăgie în jurul tău.

Orașul s-a format prin alipirea a trei orășele mai mici: Ampenan, cu ieșire spre mare, Mataram și Chakranegara, fost centru comerical al insulei. Și acum sunt distincte pe hârtie sau pe indicatoarele de circulație, dar sunt administrate împreună, sub numele Mataram. În afară de mall-ul orașului, am avut de mai multe ori ocazia să mergem la piețe locale, fie pentru mâncare, fie pentru alte cumpărături. În piața Ampenan găseam multe tipuri de mâncare, mai ales în perioada Ramadanului. Înainte de apus, localnicii se adună, cu preparate speciale (supe, frigărui, amestecuri de legume sau carne și dulciuri), preparate acasă. Cumpărătorii dau iama la standuri într-o frenezie ce nu poate fi explicată decât de foamea pe care o rabdă tot timpul zilei. Sunt în post și timp de aproximativ o lună, nu au voie să mănânce sau să bea nimic atâta timp cât soarele e pe cer.

La vreo 10km Est de oraș, în Narmada, există un mic parc, numit foarte creativ Narmada Park. E un loc de agrement cu grădini, un lac și un ștrand, unde ne-am retras o dată din agitația citadină. În trecut funcționa ca parc pentru ceremonii și casă regală de vară. Acum e accesibil maselor pentru aproximativ 1,5$. Apa din piscină este apă dulce, de izvor, relativ rece, așa că indonezienii, mai friguroși decât noi, nu se înghesuiau să facă baie. În general nu sunt mari amatori de scăldat și acei puțini care intrau, erau îmbrăcați, mai mult din cauza restricțiilor religioase decât din cauza temperaturii apei.

Surprinzător, ne-am orientat foarte ușor în Mataram. Am văzut indicatoare pe marginea drumului, străzile nu șerpuiesc așa de mult și sunt mai late. Oriunde mergeam foloseam scuterul. Dacă nu l-am fi avut ne-am fi mișcat și mai încet pentru că bemo-urile circulă de la stațiile mari de autobus, în afara orașului. Poate taxi-ul ar fi fost o altă variantă, dar mult mai scumpă.

În primele zile pe insula Lombok, încă speram să găsim un loc mai retras, preferabil aproape de mare unde să ne mutăm doar noi doi, în chirie, pentru o perioadă mai lungă de timp. Cu bunele și relele de până acum, aveam nevoie de mai multă intimitate. Ne doream să ne trezim la orice oră, fără să fie nevoie să fim politicoși, fără să ne gândim că deranjăm în vreun fel pe cineva. Am întreprins, astfel mai multe excursii la Nord și la Sud de Matarm, dar cu toate acestea nu putem spune că am văzut decât o mică parte din Lombok.

30-Jun-2013 06:57
30-Jun-2013 07:01
30-Jun-2013 08:51
 
30-Jun-2013 08:54
30-Jun-2013 08:56
30-Jun-2013 08:57
 
30-Jun-2013 09:00
30-Jun-2013 09:14
30-Jun-2013 09:50
 
30-Jun-2013 09:52
30-Jun-2013 09:53
30-Jun-2013 11:11
 
30-Jun-2013 11:11
30-Jun-2013 11:35
30-Jun-2013 11:52
 
30-Jun-2013 11:59
30-Jun-2013 12:01
01-Jul-2013 11:40
 
01-Jul-2013 11:41
03-Jul-2013 08:17
03-Jul-2013 08:17
 
07-Jul-2013 05:12
07-Jul-2013 05:12
07-Jul-2013 13:51
 
13-Jul-2013 05:03
13-Jul-2013 05:04
13-Jul-2013 05:04
 
15-Jul-2013 11:21
23-Jul-2013 02:30
23-Jul-2013 02:30
 
23-Jul-2013 02:37
23-Jul-2013 02:43
23-Jul-2013 02:50
 
23-Jul-2013 02:51
23-Jul-2013 02:52
23-Jul-2013 02:55
 
23-Jul-2013 03:00
23-Jul-2013 03:15
23-Jul-2013 03:15
 
23-Jul-2013 03:17
23-Jul-2013 03:19
23-Jul-2013 03:24
 
23-Jul-2013 06:52
23-Jul-2013 06:54
23-Jul-2013 06:56
 
02-Aug-2013 15:52
02-Aug-2013 15:53
02-Aug-2013 15:54
 
02-Aug-2013 15:58
06-Nov-2013 05:00
06-Nov-2013 05:00
 
06-Nov-2013 05:00
06-Nov-2013 05:00
06-Nov-2013 05:01
 
06-Nov-2013 05:01
06-Nov-2013 05:02
06-Nov-2013 05:02
 
06-Nov-2013 05:03
06-Nov-2013 05:03
06-Nov-2013 05:53
 
06-Nov-2013 05:53
06-Nov-2013 11:18
06-Nov-2013 11:19
 
06-Nov-2013 11:19
06-Nov-2013 11:19
 

Leave a Reply