Am plecat sâmbătă mai devreme ca săptămâna trecută. Afară era soare, temperatură cu plus, muzică bună în mașină și voie bună la noi. La câțiva kilometri de Petroșani, județul Hunedoara ne-am urcat în telescaun cu bagaje pregătite ca paltonarii și am urcat în 27 de minute spre stațiune. Aceasta se află pe la 1600-1700 metri și beneficiază de o panoramă extraordinară a împrejurimilor (Masivul Parângu Mare, Munții Retezat în depărtare, sau orașul Petroșani în vale.), care depășește chiar și priveliștea din Munții Șureanu. Cum am coborât din telescaun, poate prima oară de la mirosul de foc de lemne, am simțit că am intrat în atmosfera de stațiune de ski, adică un loc în care mai toată lumea știe să se dea fie pe placă fie pe schiuri, cine nu știe sigur învață, un loc cu cabane , mai puțin case de locuit, un loc fără magazine, un loc fără mașini în care singura modalitate de deplasare motorizată e snowmobilul, aer curat și multă zăpadă.

Soarele era mai puternic și refleta și din zăpada de pe jos. Mi-a parut rau ca mi-am uitat acasă ochelarii de soare pentru că aproape tot timpul cât nu purtam ochelarii de ski, mijeam ochii ca chinezii. Deja mi s-a dus de pe față din stratul de piele bronzat în weekend, doar și duminică a fost însorit.

Nu știu câți kilometri însumează toate pârtiile, cert este că probabil sunt zeci de variante de coborâre de la ușoare la dificile, pe platouri deschise, pe pante abrupte, pe drumuri forestiere sau prin pădure. Evident, nu am apucat să mă dau pe toate și nici nu aș fi dorit la cum era zăpada. În zonele însorite era așa de umedă încât mă frâna suficient de mult încât să îmi doresc să mă dau pe partea nordică a stațiunii, adică pe o porțiune nu foarte lată ce cobora șerpuind prin pădure, unde zăpada era mai înghețată în zonele umbrite de brazi. Am încercat să ies de pe pârtie, dar din cauza faptului că nu a nins de mult, brazii au apucat să se scuture puțin, iar stratul negru de pe zăpadă mă frâna si mai mult decât în zonele însorite.

Sâmbătă sera, pe măsură ce se opreau instalațiile si lumea se mai liniștea, am urmărit cum soarele se ascunde după Munții Retezat. Sper doar că, dacă există o simbolistică a apusurilor, acesta să nu simbolizeze ultima ieșire cu placa din acest an. Știu unde voi merge iarna viitoare la snowboard. Noaptea, chiar dacă lumina de la cabane interfera cu lumina ce venea de la stele, tot se vedeau mai multe ca de la câmpie, de pe lângă Cluj, să zicem.

Playlist filme ROMÂNIA

• 
• 
• 
• 
•