Plecarea din Indonezia și ce ne va lipsi?

După aproape 6 luni prin Indonezia, am epuizat bugetul propus pentru 2-3 luni și ne pregăteam de mers spre casă. Ne-am luat adio de la familia lui Gunawan dimineața devreme pentru că ei urmau să meargă la muncă și respectiv la școală. Rucsacul golit de tricouri lăsate amintire la cei de la baza de scufundări din Gili Air, era gata împachetat cu câteva haine subțiri, sarong-uri, haine groase pentru cele câteva zile pe care urma să le petrecem în Paris (era noiembrie, deci trebuia să avem și ceva haine mai groase), diverse cadouri primite, suveniruri, țigări cu cuișoare, câteva lanțuri cu perle, scoici și corali uscați culeși de noi de pe malul mării, condimente și alte câteva mici obiecte care ne aduceau aminte de locurile prin care am umblat.

Taxi-ul a venit rapid. Ne-am urcat și l-am rugat pe șofer să oprească aerul condiționat. Era înainte de sezonul ploios, cu umiditate foarte ridicată, dar doream să intre aerul de afară. Treceam pe străzi parcurse de mai multe ori pe scuter și ne aminteam de primele zile ale excursiei noastre din Indonezia – diferență mare între cum ne-am simțit la început și cât de aproape de suflet ne-a ajuns țara asta, într-un timp atât de scurt. Am fumat o ultimă țigară, crezând că în aeroportul din Lombok nu se poate fuma. Nu m-am mirat atât de mult că se putea fuma și în aeroport într-o încăpere fără ușă, aproape de zona cu fast-food-uri. Aeroportul Bandar Udara din Lombok e internațional, dar e ca o gară: puțin insalubru, mai prost organizat, cu securitate îndoielnică, dar nu mai avea importanță, că doar nu locuiam acolo.

La check-in, după ce ne-au cântărit bagajele, am profitat de ocazie și m-am urcat pe banda rulantă să văd câte kilograme am. Am fost surprins plăcut când am văzut că slăbisem 14 kilograme în 6 luni, iar Ioana aproximativ 6kg. M-am dezumflat după ce am mai plătit vreo 10$/persoană, pentru o taxă inutilă „Passenger Service Charge” , adică un fel de „Mergeți naibii în țara voastră și mai dați aici niște bani, să mănâncă și gurile noastre ceva”, chiar înainte de zona de îmbarcare.

Și am decolat! Priveam nostaligici pe hublou cum lăsăm în urmă Sekotong-ul, unde ni s-a furat scuterul, Golful Mataramului, Kuta Lombok și toată coasta sudică. Dacă de la nivelul solului nu am reușit, am apucat să aruncăm o privire în Vulcanul Agung din Bali, după care am intrat în nori și ne-am continuat drumul spre Kuala Lumpur, în Malaezia.

 

Ce ne va lipsi din Indonezia?

 

Iată câteva lucruri care mereu ne vor aminti de Indonezia, de viața simplă fără griji, de trecerea timpului fără regrete, de bucuriile și supărările prin care nu am fi putut să trecem decât acolo:

– Hello Mister! – salutul clasic al indonezienilor

– Fotografiatul spontan cu oameni de pe stardă, pe care îi întâlnești pentru prima oară

– Mâncarea: nasi goreng, martabak, tereng bulan, fish curry, nasi campur, rendang daging, pisang goreng, gado-gado sau sate-urile (frigăruile pe băț)

– Mâncatul în stradă la warung-uri

– Cafeaua fiarta – copi lombok, cu sau fără ghimbir

– Brem (a se citi „brâm”), bautura alcoolică din orez fermentat, tulbure, roz sau albă culoare, acidă, dar foarte aromată

– Ananașii dulci, curățați pe care îi ții de coadă ca pe înghețată și îi mănânci până la cotor

– Zâmbetul oamenilor cu care ți se intersectează privirea

– Plimbările cu scuterul pe străzi, prin aglomerație sau în natură

Marea plaja și scufundările, cu toate plusurile și minusurile aferente

– Party-urile goa din Gili Air

– Umblatul cu 2 haine și o pereche de șlapi

– Ploile torențiale

– Mirosul de ceară din locurile unde găsești sarong-uri batik

Negocierea cu vânzătorii de orice, oriunde, oricând, oricât

– Pisicile cu coada strâmbă, pe care le vezi aproape peste tot

– Șopârlele cicak și tokay, care umblă pe tavan și umplu noaptea cu un zgomot plăcut

– Cântăreții din autobuze, microbuze sau care te abordeaza la semafoare, ca și cei care spală geamuri la noi

– Cetățenii cu fluier care dirijează traficul la parcări (nu mă refer la polițiști, ci la cei care fac un ban ghidând scuterele sau mașinile, la intrarea sau ieșirea dintr-o parcare)

– Țigările cu cuișoare (care se găseau și în România, dar nu la 1$ pachetul) care urmează să fie scoase de pe piață pentru că, cică aroma nu e sănătoasă. De parcă țigările fără aromă sunt sănătoase, dar în fine…

– Toaletele și băile cu ulcior

– Dușul rece cu ulciorul

Pentru toate astea și nu numai, Terima Kasih Indonezia! Sampai ketemu lagi!

2 thoughts on “Plecarea din Indonezia și ce ne va lipsi?

  1. Cum adica pisici cu coada stramba? A fost doar o expresie poetica sau au codita rupta?
    Scuze pentru bagatul in seama fara nicio introducere, dar mi s-a parut ciudata fraza ta 🙂

  2. Nu erau cu cozile rupte. Efectiv, coada isi schimba directia, uneori la 90de grade, undeva pe la mijloc, fara sa o fi rupt cineva. E ciudat, dar asa erau. Daca mai vedem, in toamna asta, le facem poza.

Leave a Reply