Atât când am plecat din Indonezia, cât și când am fost în Peru, am găsit zboruri bune prin Amsterdam, iar ca să mergi din România (Cluj-Napoca, mai exact) în Olanda, la vremea respectivă, ce mai bună variantă era zbor low cost în Eindhoven și de-acolo tren până în Amsterdam (120km – aproximativ o ora).
Deja au trecut mai bine de 3 ani…
Ca să știți de la început, prefer Kuala Lumpur, dar la întoarcerea din Indonezia, pe lângă combinația de zboruri care ne aducea prin Singapore, aveam o prietenă pe care o puteam vizita. Și cum până atunci am făcut cunoștință doar cu aeroportul, părea o ocazie bună să zăbovesc câteva zile, mai precis 2 zile și jumătate.
ENGLISH :: BAHASA INDONESIA :: ESPAÑOL :: ITALIANA
Dacă veți dori să călătoriți prin Indonezia, veți avea nevoie de cel puțin o hartă. Noi am fost mereu în situații în care nu puteam găsi o hartă detaliată. Încercam să downloadez diverse hărți, dar de cele mai multe ori nu erau la scară suficient de mică pentru a putea fi folosite pe drum. Într-un final am găsit hărțile detaliate ale provinciilor din Indonezia pe care le puteți downloada de aici. Pe o parte dintre ele le-am verificat și se pot folosi cu încredere. Nu apar toate satele, dar găsiți formele de relief, cotele și denumirile munților, aeroporturile, hărțile centrelor capitalelor provinciilor și alte informații utile în călătorii, inclusiv insulele mai mici. Scala lor este între 1:53.000 și 1:1.650.000. Momentan, cred că sunt cele mai bune hărți pe care le găsiți online. Sper să vă ajute cel puțin la fel de mult cât ne-au ajutat pe noi!
Atenţie SUMATRA! Am pus cap la cap locurile prin care am trecut, cu linkuri spre articolele din blog corespondente:
Am luat trenul spre București, de unde am zburat cu Wizz Air spre Dubai. Afară din aeroport, căldura ne-a lovit ca din cuptor, chiar dacă se însera. Pe drumul dintre aeroportul pe care am aterizat și aeroportul internațional, de unde trebuia să ne îmbarcăm spre Jakarta, a doua zi dimineață, aproape că ne-am topit. Nu plănuiam să dormim la hotel, dar aveam nevoie măcar de un duș li câteva ore de somn. Ioana a cătuat o cazare decentă la una din agențiile din aeroport și pentru aproximativ 70Euro am rezervat o cameră cu mic dejun și transport inclus de la și spre aeroport. Acesta e începutul unei călătorii de cel puțin un an, în Indonezia.
Am aterizat dupămasa și urmând indicațiile gazdei noastre, am trecut prin centrul orașului cu trenul suspendat (LRT), într-unul din cartierele de la periferie. Aveam la dispoziție patru zile să vizităm orașul așa că am ieșit să mâncăm ceva, am făcut un duș și ne-am pus la somn.
După aproape 6 luni prin Indonezia, am epuizat bugetul propus pentru 2-3 luni și ne pregăteam de mers spre casă. Ne-am luat adio de la familia lui Gunawan dimineața devreme pentru că ei urmau să meargă la muncă și respectiv la școală. Rucsacul golit de tricouri lăsate amintire la cei de la baza de scufundări din Gili Air, era gata împachetat cu câteva haine subțiri, sarong-uri, haine groase pentru cele câteva zile pe care urma să le petrecem în Paris (era noiembrie, deci trebuia să avem și ceva haine mai groase), diverse cadouri primite, suveniruri, țigări cu cuișoare, câteva lanțuri cu perle, scoici și corali uscați culeși de noi de pe malul mării, condimente și alte câteva mici obiecte care ne aduceau aminte de locurile prin care am umblat.
Zborul de la Milano la Singapore era de vreo 11 ore. Eram odihniți la plecare așa că pe avion ne-am ocupat timpul cu filme, mâncare și alte forme de divertisment asigurate de Singapore Airlines. Mai bine dormeam pentru că ne-a prins somnul cu puțin timp înainte de aterizare. La coborâre am urmărit niște fulgere, undeva în larg față de oraș și multitudinea de vapoare de toate dimensiunile, care roia spre portul din Singapore.
Puteam să legăm și mai repede zborul spre Indonezia (Milano – Jakarta, în 27 Mai 2013), dar înainte ne-am decis că înainte de a ajunge în Asia, nu ne-ar strica o mini-vacanță de cîteva zile în Italia. Am ajuns destul de târziu la gazda noastră din Lecco, din cauza unei greșeli (greșala mea) de organizare. De la aeroportul din Bergamo am luat trenul spre Milano și abia apoi spre Lecco, în loc să mergem la gara din Bergamo, de unde am fi avut tren direct spre destinație. Cel puțin, am aruncat o privire în gara Milano Centrale, o clădire al cărei hol principal parcă e desprins din filme SF vechi. Dacă aș fi avut obiectiv superangular sigur reușeam să fac niște fotografii mai reușite. Marcel ne-a iertat că am ajuns aproape de miezul nopții, a venit după noi la gara din Lecco și nu am stat mult la povești înainte să ne punem la somn, pe la 12:30 noaptea.
S-a ivit o oportunitate să merg până în Italia. Adică, am mers cu avionul dus-întors să duc un cățel pentru cineva care îl ținuse la noi în pensiune. Câinele nu poate zbura ca și colet așa că a avut nevoie de un însoțitor de zbor și aici am intrat eu în joc. Trebuia să merg până la Milano (Tarom și Alitalia), să mă întâlnesc cu persoana de legatură, să îmi caut cazare in Bergamo, iar a doua zi să mă întorc acasă (Wizz Air). Cam ca o misiune din filme cu Chuck Norris, sau alege tu un alt actor – intri, lași pachetul și pleci. Am ales să accept misiunea ca să mai ies puțin din cotidian.
Shashin Error:
No photos found for specified shortcode
