4 zile pe drumuri în Sumatra: din Bandar Lampung în Seblat, Bengkulu – 700km

Am pornit devreme spre Krui. M-am încurcat cu direcțiile și am pierdut o ora prin oraș. La începutul zilei era destul de răcoare și cerul era înnorat, dar după vreo oră de mers, a ieșit soarele și am scăpat totuși neplouat. Tocmai când simțeam nevoia de pauză, am surprins un alai de nuntă, într-un sat de pe drum. Am oprit să fac câteva fotografii. M-au invitat la masă, dar am refuzat politicos. Nu îmi era foame, dar încercam să ajung cât mai repede la destinație, mai ales că plănuisem o oprire la Cascada Way Lalaan, undeva la mijlocul distanței.

Continue reading

Ultima redută în războiul cu gândacii de bucătărie

La începutul șederii în Padang, stând de vorbă cu niște băieți dintr-un club MAPALA, de undeva de sub mobilă, a ieșit un gândac de bucătărie (kecoa) dezorientat. Ioana s-a urcat pe scaun, eu am așteptat să văd ce se va întampla, iar unul dintre băieți s-a ridicat liniștit, l-a prins în mână și la adus mai aproape să îl vedem mai bine. Nu eram curioși, dar cred că baiatul s-a gândit că am fi. Ioana s-a agitat, eu l-aș fi omorât de la distanță (pe gândac), dar băiatul l-a eliberat la câțiva metri mai încolo. Mi-am propus ca într-un an, să ajung la acel nivel de toleranță, la care să îi pot prinde și eu în mănă, fără să mi se facă piele de găină, sau greață, ca și cum am fi amici.

Continue reading

Înapoi în Sumatra: Bandar Lampung și împrejurimile

Am pornit singur, înapoi din Bali spre Padang, pe jos, parasit de nevastă, cu copilul dat în adopție, fără carduri, îndatorat la străini și cu haine împrumutate… Glumesc! Singurul adevăr este că am pornit singur, deoarece drumul de 7 zile pe scuter, din luna Decembrie, din Padang în Jakarta, nu a fost ușor pentru Ioana. Ea urma să vină cu avionul aproape 2 săptămâni mai târziu. Aveam un termen limită, mai lung decât data trecută. Din Bali am zburat în Jakarta ca să îmi recuperez scuterul, iar în ziua următoare am pornit pe aceeași rută pe care venisem. Erau câteva lucruri care mi-au scăpat, sau locuri în care îmi doream să stau mai mult, iar scuterul a fost pretextul.

Continue reading

Din Sumatra în Jawa, pe scuter – 1450km în 7 zile (7, ultima parte)

11 Decembrie 2014: Bandar Lampung – Jakarta ~ 230km

Unul dintre colegii din Lampung avea cafea din Aceh care, potrivit surselor avizate, e una dintre cele mai gustoase cafele. Fusese recent într-o excursie de câteva zile în Nordul Sumatrei. Trebuie să recunosc că nu sunt un degustător profesionist, iar dimineața mă mulțumesc și cu un plic de cafea solubilă, o linguriță de zahăr și o cană cu apă, care nici nu trebuie să fie fierbinte. Din păcate nu pot să vă spun care e diferența dintre cafeaua din Aceh, cafeaua din Bali sau cafeaua din Lombok, dar puteți avea încredere că toate sunt sunt bune la gust.

Continue reading

Din Sumatra în Jawa, pe scuter – 1450km în 7 zile (6)

10 Decembrie 2014: Krui – Bandar Lampung ~ 250km

Ne aștepta un drum lung până în Bandar Lampung, deci ne-am trezit devreme. Am băut cafeaua privind găinile și cocoșii din ograda homestay-ului. Am reușit să plecăm înainte de ora 8:00. Primii 30km au fost plini de gropi și noroi. Păcat că i-am dat o spălare Furiei Verzi de dimineață. Odată ce am dat de asfalt, nu am mai întâlnit porțiuni nasoale.

Continue reading

Din Sumatra în Jawa, pe scuter – 1450km în 7 zile (1)

Faceți cunoștință cu Furia Verde, un scuter Suzuki Nex pe care l-am cumpărat în prima lună în Padang. L-am echipat cu o cutie (portbagaj) ieftină, în care am vrut să protejăm de ploaie anumite lucruri și să mai ușurăm rucsacul. Urma să mergem cu un rucsac mare, la picioare, care ca să încapă, îl umpleam la doar 60-70% din capacitate. Spațiul din față, dintre scaun și ghidon e puțin mai îngust decât la Honda Vario, scuterul cu care ne-am plimbat anul trecut prin Bali și Lombok, cel care a trecut în posesia altei persoane, fără voia noastră. Dintre lucrurile pe care le-am luat cu noi, cel mai mult am stat pe gânduri la laptop. După ce am derulat prin minte toate variantele și le-am întors pe toate părțile, ne-am decis că ne va fi greu să ne descurcăm două luni fără el. Încăpea în cutia de la scuter, în siguranță, între niște haine și un sac de dormit, ca să nu se lovească de la șocuri.

Continue reading