Tărâmul Gayo: cafeaua arabica din Sumatra și birocrația din Bireuen

:: continuare de aici ::

9 Iunie: Ketambe – Takengon

Drumul din Ketambe spre Blagkejeren (aproximativ 75km) e pitoresc și m-a obligat să opresc de mai multe ori pentru fotografii. Era rupt de alunecări de tereni în mai multe locuri, dar se poate trece destul de ușor. Așa se întâmplă când se taie pădurea. Terenul e mult mai instabil, iar la clima din Indonezia, din cauza ploilor frecvente, deși natura se regenerează mai rapid, alunecările de teren sunt la ordinea zilei.

Continue reading

Ultima redută în războiul cu gândacii de bucătărie

La începutul șederii în Padang, stând de vorbă cu niște băieți dintr-un club MAPALA, de undeva de sub mobilă, a ieșit un gândac de bucătărie (kecoa) dezorientat. Ioana s-a urcat pe scaun, eu am așteptat să văd ce se va întampla, iar unul dintre băieți s-a ridicat liniștit, l-a prins în mână și la adus mai aproape să îl vedem mai bine. Nu eram curioși, dar cred că baiatul s-a gândit că am fi. Ioana s-a agitat, eu l-aș fi omorât de la distanță (pe gândac), dar băiatul l-a eliberat la câțiva metri mai încolo. Mi-am propus ca într-un an, să ajung la acel nivel de toleranță, la care să îi pot prinde și eu în mănă, fără să mi se facă piele de găină, sau greață, ca și cum am fi amici.

Continue reading

Cu barca pe insulele Pagang și Sirandah

La primul sfârșit de săptămână de la sosirea în Padang, ne-am întalnit cu colegii Darmasiswa în Pasar Raya, din Padang. Am făcut niște cumpărături pentru că planul inițial era să stăm o noapte sau două pe o insulă mică, mai la Sud de oraș. Personal, nici nu aveam de gând să plec pentru 3 zile. La vremea aceea gândurile Ioanei și ale mele erau orientate spre găsirea unei case.

Continue reading

Snorkeling și terase pe Gili Air

Am mers zilnic la plajă. Apa era cel mult până la genunchi în primii 100m de la mal, adică până la limita exterioară a recifului de corali. Nu puteam umbla pentru că resturile de corali și alte pietre sunt ascuțite și ne-am fi tăiat la picioare. Ca să ajungem în larg, trebuia să combinăm mersul târâș cu înotul în apă mică. Acolo unde apa se adâncește brusc este și locul unde se sparge valurile, dar nu am avut ghinionul să nimerim oceanul agitat, deci valurile nu ne-au făcut probleme. Dincolo de valuri, apa se răcea puțin. Uneori simțeam curentul cum ne mișcă în lateral, dar bogăția de viețuitoare ne-a lăsat fără cuvinte.

Continue reading

Spațiul vital de pe Gili Air

Ajunși pe Gili Air, am pornit pe străduțele înguste ce străbăteau insula, în căutarea unei camere în care să stăm. Era liniște, mai ales în centrul insulei. Am căutat un kos (cameră de oaspeți, guesthouse sau loc în care îți poți închiria o camera), pe care ni l-au recomandat niște prietene, dar era plin. Din ușă în ușă, am ajuns la o casa, în mijlocul singurului sat de pe insulă, unde după niște tratative cu proprietara și sora ei, am obținut un preț bun, anume 5$/noapte. Îmi plac foarte mult prețurile compuse dintr-o singură cifră! Peste tot unde am întrebat, costul șederii începea de la 10$/noapte. Probabil că deja îmi formasem un reflex din a încerca să negociez și de cele mai multe ori reușeam să obțin un preț bun datorită imposibilității indonezienilor de a refuza.

Continue reading

Plajele exotice din Lombok

Poate din lipsă de inspirație, sau poate prevestind viitorul, Kuta din Lombok, arată foarte diferit de Kuta din Bali, cel puțin deocamdată. Accesibilă cu orice mijloc de transport terestru, la vreo oră jumătate de Mataram, Kuta este un mic sat din sudul insulei, unde de câțiva ani, vin tot mai mulți turiști. Are acel aer hippie de locație nemarcată pe hartă, de punct terminus sau loc rural neatins de degetele de pianist (nu mă refer la sensul muzical al termenului) ale civilizației. Coasta sudică a insulei e expusă valurilor și soarelui așa că nu e de mirare că a devenit un loc de pelerinaj pentru surferi.

Continue reading