Reluând povestea de unde am lăsat-o, adormisem pe ploaie. De fapt, adormisem în timp ce îmi puneam pe hârtie întâmplarile din ziua respectivă. Dimineață cerul era în continuare înnorat, iar în curtea din fața casei, apa băltea după ploaie. Din când în când mai trecea câte un scuter pe stradă. Ascunși, de sub acoperișul unei locuințe de pe partea cealaltă a drumului, mă urmăreau din când în când câțiva oameni.
Am pornit devreme spre Krui. M-am încurcat cu direcțiile și am pierdut o ora prin oraș. La începutul zilei era destul de răcoare și cerul era înnorat, dar după vreo oră de mers, a ieșit soarele și am scăpat totuși neplouat. Tocmai când simțeam nevoia de pauză, am surprins un alai de nuntă, într-un sat de pe drum. Am oprit să fac câteva fotografii. M-au invitat la masă, dar am refuzat politicos. Nu îmi era foame, dar încercam să ajung cât mai repede la destinație, mai ales că plănuisem o oprire la Cascada Way Lalaan, undeva la mijlocul distanței.
