Reluând povestea de unde am lăsat-o, adormisem pe ploaie. De fapt, adormisem în timp ce îmi puneam pe hârtie întâmplarile din ziua respectivă. Dimineață cerul era în continuare înnorat, iar în curtea din fața casei, apa băltea după ploaie. Din când în când mai trecea câte un scuter pe stradă. Ascunși, de sub acoperișul unei locuințe de pe partea cealaltă a drumului, mă urmăreau din când în când câțiva oameni.
:: EPISODUL ANTERIOR ::
La 6:32 dimineață am ieșit din curtea motelului călare pe Furia Verde, deci am fost foarte matinali. În scurt timp peisajul a fost dominat de plantații de palmieri (kelapa sawit). Nu cocotieri, ci palmieri, din aceia pentru obținerea uleiului de palmier. Pe la jumătatea zilei eram deja plictisiți de monotonia drumului. Drumul nu era chiar pe litoral așa cum arătau hărțile ci se împădurea între palmieri, uneori pentru câteva ore. Doar dacă urca pe un câte un vârf de deal și aveam noroc să se vadă ceva printre copaci, puteam întrezări munții din depărtare.
