Biroul de relații internaționale din Universitas Andalas (UNAND), împreună cu Facultatea de Biologie, ne-au pregătit un program de sfârșit de săptămână. Era vorba de Biodiversity Adventure Camp, adică o ieșire în natură, undeva în spatele campusului, chiar la marginea junglei. Întregul campus se întinde pe o suprafață de 500 de hectare, undeva pe deal, la vreo 20km de centrul Padangului, chiar la liziera junglei. Pentru iubitorii de natură, e locul ideal.
La prima vedere, Padang-ul părea mai infect decât alte locuri prin care am trecut. Traficul pe străzi, mai haotic decât în Jakarta sau Bandung. Din loc în loc vedeam câte un om ținând în lanț unul sau doi câini murdari. La început am crezut că îi pregătesc pentru tăiere, dar am aflat ulterior că îi folosesc la vânătoare de mistreți. Cum nu am apucat să ne revenim după festivitatea de deschidere a Programului Darmasiswa din Jakarta, prima impresie probabil că s-a datorat oboselii acumulate în ultimele zile și a faptului că afară era înnorat. Ploua când am ajuns în campusul UNAND, universitatea la care urmează să studiem limba indoneziană în următorul an.
Ca să nu încep pesimist și acest articol și pentru că am forțe proaspete nemaiscriind de atâta vreme, menționez că, per ansamblu, orice ieșire pe care am întreprins-o, mai mult mi-a priit decât să nu îmi placă. Indiferent de vreme, anturaj, lumea întlânită, probleme, lipsuri sau surplusuri, singurul factor comun negativ este că timpul e prea scurt. Mi-am dat seama (mai demult, nu acum) că indiferent cât timp aș avea la dispoziție pentru calatorii, tot nu este de ajuns. Poate de aceea tind sa fug dintr-o parte în alta, să văd cât mai multe într-un timp cât mai scurt. Poate de aceea de câțiva ani încoace concediile nici nu mi le mai petrec într-un singur loc. Și nu în ultimul rând, poate de aceea călătoresc mereu în compania altor persoane.
Shashin Error:
No photos found for specified shortcode