Știam că prima parte a drumului urma să fie nasoală, cel puțin până la șoseaua principală din Putri Hijau (Seblat), așa că m-am trezit devreme să îmi beau cafeau în tihnă. Dacă am ocazia, prefer să stau mai mult la prima cafea, chiar dacă se întâmplă să o beau singur, ca să îmi umplu sau să îmi golesc mintea de gânduri. După ce am văzut elefanții sumatrezi, direcția era clară, anume spre Padang. Mai aveam două zile.
Nici nu știu de unde să încep. Prejudecăți, ani de influențe din societate, acumulări de gânduri pesimiste, înaintarea în vârstă, trecerea timpului fără realizări mărețe (din punctul altora de vedere), păreri nesupuse atent filtrului personal, îndoctrinări, mediul social deseori otrăvit de superficialitate, eșecuri și/sau frământări personale, temeri de cele mai multe ori nefondate – cam astea ar fi motivele pentru care nu am luat decizia de a pleca pe termen lung într-o călătorie fără termen final, fără planuri mărețe. O călătorie în care să nu am așteptări, să fac planuri pe termen lung, să nu mă gândesc la carieră, să nu primeze aspectul financiar. Sunt, sau mai bine zis, împreună cu Ioana suntem, la începutul unei astfel de călătorii.
Continue reading
Recent, în cadrul unui interviu, am fost întrebat „Dintre hobby-urile tale, care îți place cel mai mult?”. Am raspuns rapid „Călătoriile”, iar apoi mi s-a pus întrebarea care m-a închis pentru câteva momente „De ce?”. În urmă cu câțiva ani m-a mai închis (adică m-a pus pe gânduri, m-a făcut să introspectez un raspuns bun, care să mă satisfacă) cineva, cu o întrebarea „Pentru ce ești celebru?”. Până la urmă i-am dat de capăt.
