Drumul pe coasta de Vest a provinciei Aceh

:: continuare de aici ::

17 Iunie: Banda Aceh – Meulaboh

Aveam la dispoziție 6 ore până la apus, pentru a parcurge 240km. Cu Furia Verde, în Sumatra, e mai greu decât pare. Peisajele din primii 80km, până în Lamno, mi-au luat respirația. Pe partea stângă, munții sunt împăduriți și crestați de văi răcoroase prin care râuri mai mici sau mai mariîși fac drum spre mare. Pe partea dreaptă, plajele cu nisip alb sunt largi, încadrate de stânci cu vegetație. Valuri mari se sparg aproape de mal, iar în larg mici insule răsar din apa azurie. Am orpit de mai multe ori să fac fotografii, cu riscul de a nu ajunge în Meulaboh, acolo unde mi-am propus să înnoptez.

Continue reading

Mai bine de o lună în Mataram, reședința insulei Lombok

Împreună cu Yati, soția sa, și cei 3 copii, Gunawan locuiește într-o zonă mai liniștită a orașului. Sunt o familie de protestanți, deci într-o oarecare măsură, comunicarea era mai lejeră. Înainte să fie profesor la o școală din apropiere, o bună perioadă de timp a lucrat ca și taximetrist, lucru care i-a permis să învețe engleză, mult peste nivelul indonezianului de rând. Era bucuros să ne primească în casa lui pentru că putea să mai exerseze engleza, iar noi eram bucuroși că aveam o cameră unde să dormim, o baie și internet wireless (lucru rar, mai ales acasă la cineva). Discuțiile despre Indonezia și România au durat până noaptea târziu. Eram la fel de curioși unii despre alții. Am avut ocazia să petrecem o lună de zile în compania lor și ne-am apropiat destul de mult de ei. Am dormit sub același acoperiș, am mâncat aceeași mâncare și întotdeauna vom păstra aproape de inimă.

Continue reading

Lombok – începutul părții relaxante a vacanței din Indonezia

Am lipsit puțin de pe blog pentru ca am fost foarte ocupați în ultimele 3 luni. Firul poveștii noastre din Indonezia a rămas înnodat la plecarea din Bali, în 30 iunie, cu planurile schimbate de nenumărate ori, încă nesiguri pe ce dorim să facem în continuare, dar siguri că nu trebuie să plănuim foarte departe. Eram în Indonezia de mai bine de o lună, trecusem prin câteva peripeții, acumulasem oboseală pentru că ne doream să facem mai multe decât puteam și nu ne simțeam odihniți. Știam că trebuie să reducem ritmul, dar nu găseam mijloacele de a o face.

Continue reading

Bali – salată turistică la prețuri umflate – partea 4

4. Ubud între tradiții și kitch

28 Iunie – Fixasem plecarea din Bali pe 30 iunie, împreună cu Dragoș și prietena lui, deci mai aveam la dispoziție două zile pline în care ne-am plănuit să mergem în Ubud. Acest orășel, la fel ca și Yogyakarta pentru Jawa, reprezintă centrul cultural al insulei. Încă dinainte să ajungem în Bali, am trimis câteva cereri pe Couchsurfing. Una dintre ele la un tip care spunea că stă foarte aproape de casa în care s-au filmat scenele din „Eat, Pray, Love”, cu Julia Roberts. Pe mine nu m-a dat pe spate filmul, dar Ioanei i-a plăcut și am vrut sa îi fac o surpriză. Din păcate nu am primit nici un raspuns de la baiatul acela, ci de la o tipă bule.

Continue reading

Bali – salată turistică la prețuri umflate – partea 2

2. Snorkeling și relaxare în Amed, în nord-estul insulei Bali

20 Iunie – Am îndesat strategic haine în rucsacul mare, l-am umplut și l-am fixat pe scuter, la picioare. Ioana și-a luat rucsacul ei în spate, rezemându-l pe capătul scaunului și am plecat spre Amed. Undeva pe drum ne-a prins o ploaie care ne-a forțat să facem o pauză de vreo jumătate de oră și cândva dupămasa, am ajuns la Lili, o româncă plecată de vreo 9 luni în Indonezia.

Continue reading

Bali – salată turistică la prețuri umflate – partea 1

E mai simplu să împărțim povestea din Bali în 4 părți, ca un serial. Sperăm ca titlul să își găsească semnificația pe parcurs. Dacă nu, în ultima parte. Vă invităm să le parcurgeți pe măsură ce le postăm. Ca și până acum, veți găsi setul de fotografii aferent la începutul fiecărei postări și filme scurte inserate printre rânduri. Filmele sunt postate și în secțiunea video a site-ului, preluate de pe canalul Plecați Departe, de pe Youtube.

1. Drumul spre Bali și febra din Lovina

Continue reading

Plimbare la vulcanul Bromo și într-un sat liniștit, la o oră de Probolinggo

Ne era puțin groază de drum, dar am ales să mergem în timpul zilei în speranța că nu va mai fi așa de obositor. Într-o conversație pe Couchsurfing, un baiat care studia în

Continue reading

Detensionare și cultură în Yogyakarta

Am călătorit toată noaptea cu trenul din Bandung. Lăsam în urmă mii de luminițe, unele aproape, altele mai îndepărtate, pe măsură ce ne apropiam de Yogyakarta. Ne părea rău că mergeam cu trenul de noapte și că nu vedeam mai nimic. Aerul condiționat sufla puternic și chiar dacă ne-am înghesuit pe banchetele înguste și incomode, la un moment dat a fost nevoie să ne îmbrăcăm. La fiecare stație urcau vânzători ambulanți care își anunțau marfa zgomotos: cafea, ceai, alune, supă instant sau alte preparate. Până la 5 dimineață, când trenul a ajuns în gara din Yogyakarta, acumulasem multă oboseală. Aveam doar într-un mesaj pe telefon, indicațiile de a ajunge la o gazdă, de care am aflat abia pe tren, în noaptea aceea.

Continue reading

5 zile în, și în jurul Bandungului

Într-un mesaj de la gazda noastră din Bandung aveam indicațiile cum să ajungem la locul unde urma să stăm câteva zile. Se înnoptase deja așa că ne grăbeam să ajungem cît mai repede. Nu vedeam nici o diferență față de Jakarta: aceeași densitate pe centimetru patrat, praf, sute de scutere, trafic infernal, angkot-uri, autobuze, camioane și pietoni care treceau strada, la limita accidentului.

Continue reading