După aproape un an de stat în Indonezia prin Bursa Darmasiswa, a venit vremea pregătirilor pentru plecare. Festivitatea de încheiere pentru generația 2014-2015 a avut loc tocmai în Sumatra de Vest și a fost organizată de UNAND (universitatea la care studiam eu) și ISI Padang-Panjang (sau Institutul de Arte, din Padang-Panjang).
Reluând povestea de unde am lăsat-o, adormisem pe ploaie. De fapt, adormisem în timp ce îmi puneam pe hârtie întâmplarile din ziua respectivă. Dimineață cerul era în continuare înnorat, iar în curtea din fața casei, apa băltea după ploaie. Din când în când mai trecea câte un scuter pe stradă. Ascunși, de sub acoperișul unei locuințe de pe partea cealaltă a drumului, mă urmăreau din când în când câțiva oameni.
La sud de Mataram și respectiv de portul Lembar, văzusem încă de pe feribot, mai multe insule mici pe care ne doream să le vedem mai de aproape. Odată ce am trecut de port, drumul se îngustează, e mai prost întreținut, dar cel puțin traficul, e mai liniștit. Fiind zonă rurală în toată prorpria putere a cuvântului, cu case construtie din lemn și stuf, printre plantații de orez și palmieri, ne-am bucurat să regăsim marea pe partea dreaptă a drumului. Mai multe insule mici stateau răsfirate în bătaia soarelui de amiază, relativ aproape de mal, echilibrând peisajul montan, de pe partea stângă a șoselei, într-un mod plăcut privirii.
