Înapoi în Sumatra: Bandar Lampung și împrejurimile

Am pornit singur, înapoi din Bali spre Padang, pe jos, parasit de nevastă, cu copilul dat în adopție, fără carduri, îndatorat la străini și cu haine împrumutate… Glumesc! Singurul adevăr este că am pornit singur, deoarece drumul de 7 zile pe scuter, din luna Decembrie, din Padang în Jakarta, nu a fost ușor pentru Ioana. Ea urma să vină cu avionul aproape 2 săptămâni mai târziu. Aveam un termen limită, mai lung decât data trecută. Din Bali am zburat în Jakarta ca să îmi recuperez scuterul, iar în ziua următoare am pornit pe aceeași rută pe care venisem. Erau câteva lucruri care mi-au scăpat, sau locuri în care îmi doream să stau mai mult, iar scuterul a fost pretextul.

Continue reading

Din Sumatra în Jawa, pe scuter – 1450km în 7 zile (7, ultima parte)

11 Decembrie 2014: Bandar Lampung – Jakarta ~ 230km

Unul dintre colegii din Lampung avea cafea din Aceh care, potrivit surselor avizate, e una dintre cele mai gustoase cafele. Fusese recent într-o excursie de câteva zile în Nordul Sumatrei. Trebuie să recunosc că nu sunt un degustător profesionist, iar dimineața mă mulțumesc și cu un plic de cafea solubilă, o linguriță de zahăr și o cană cu apă, care nici nu trebuie să fie fierbinte. Din păcate nu pot să vă spun care e diferența dintre cafeaua din Aceh, cafeaua din Bali sau cafeaua din Lombok, dar puteți avea încredere că toate sunt sunt bune la gust.

Continue reading

Din Sumatra în Jawa, pe scuter – 1450km în 7 zile (6)

10 Decembrie 2014: Krui – Bandar Lampung ~ 250km

Ne aștepta un drum lung până în Bandar Lampung, deci ne-am trezit devreme. Am băut cafeaua privind găinile și cocoșii din ograda homestay-ului. Am reușit să plecăm înainte de ora 8:00. Primii 30km au fost plini de gropi și noroi. Păcat că i-am dat o spălare Furiei Verzi de dimineață. Odată ce am dat de asfalt, nu am mai întâlnit porțiuni nasoale.

Continue reading

Din Sumatra în Jawa, pe scuter – 1450km în 7 zile (5)

09 Decembrie 2014: Ketaping (lângă Manna) – Krui ~ 190km

I-am dat prea mult credit doamnei cu care ne-am intersectat în ziua anterioară, cea care ne-e condus până lângă Manna. Dimineața, când eu încă dormeam, a întrebat-o pe Ioana dacă îi poate da niște bani, pentru familia la care stăm și pentru că ne-a ajutat cu cazarea. În momentul abordării, la Pertamini, ne-a spus de la început că putem sta gratis și oricum apucasem să îi cunosc pe bătrâni și știam că nu au pretenții de ordin material. În măsura în care am putut, am încercat să întoarcem gestul cumpărând niște dulciuri pentru copiii din casă, la scurt timp după ce le-am călcat pragul și cu asta am considerat că suntem chit.

Continue reading

Din Sumatra în Jawa, pe scuter – 1450km în 7 zile (4)

08 Decembrie 2014: Kota Bengkulu – Ketaping (lângă Manna) ~ 150km

Înainte de masă, am mers la un service unde am făcut un schimb de ulei, iar apoi mi-am pus un cauciuc tubeless și pe roata din spate, ca să fim acoperiți împotriva pericolelor ascuțite de pe carosabil. Am umplut cauciucul din spate cu silicon, ca în caz de înțepătură să nu se dezumfle roata. Înainte de plecare ne-a abordat un domn (nene), pe nume Anton. Ne văzuse ieri la un restaurant unde am mâncat, înainte să găsim locul de cazare. Dintr-o coincidență banală (ca orice coincidență, de altfel), în timp ce căutam cauciucul am ajuns tocmai la el în magazin. Ne-a invitat la el acasă, dar am fost nevoiți să îl refuzăm pentru că trebuia să ne continuăm drumul spre Jawa.

Continue reading

Din Sumatra în Jawa, pe scuter – 1450km în 7 zile (3)

07 Decembrie 2014: Air Laku – Kota Bengkulu ~ 60km

Primul lucru pe care l-am făcut dimineață a fost să schimbăm abordarea problemei: în loc de 250-300km, ne-am propus să facem zilnic 200-250km, iar dacă suntem foarte obosiți, să facem câte o pauză de o zi, în care să apucăm să ne odihnim. Două ore mai târziu, am ajuns în Kota Bengkulu. Nu ne-am grăbit pentru că era zi de odihnă, conform noului plan. Ne-am propus să ne relaxăm, să căutăm un loc cât de cât decent, unde să avem semnal pentru internetul pe mobil, să putem să dăm de veste celor interesați, că suntem întregi. Ne-am învârtit de câteva ori prin centrul orașului până am găsit un hotel aproape abandonat (Hotel Pantai Panjang). Pentru aproximativ 10$/noapte, am găsit o căsută de lemn ce stătea să cadă pe noi, dar cu personalitate.

Continue reading

Din Sumatra în Jawa, pe scuter – 1450km în 7 zile (2)

06 Decembrie 2014: Tapan – Air Laku ~ 280km

La 6:32 dimineață am ieșit din curtea motelului călare pe Furia Verde, deci am fost foarte matinali. În scurt timp peisajul a fost dominat de plantații de palmieri (kelapa sawit). Nu cocotieri, ci palmieri, din aceia pentru obținerea uleiului de palmier. Pe la jumătatea zilei eram deja plictisiți de monotonia drumului. Drumul nu era chiar pe litoral așa cum arătau hărțile ci se împădurea între palmieri, uneori pentru câteva ore. Doar dacă urca pe un câte un vârf de deal și aveam noroc să se vadă ceva printre copaci, puteam întrezări munții din depărtare.

Continue reading

Din Sumatra în Jawa, pe scuter – 1450km în 7 zile (1)

Faceți cunoștință cu Furia Verde, un scuter Suzuki Nex pe care l-am cumpărat în prima lună în Padang. L-am echipat cu o cutie (portbagaj) ieftină, în care am vrut să protejăm de ploaie anumite lucruri și să mai ușurăm rucsacul. Urma să mergem cu un rucsac mare, la picioare, care ca să încapă, îl umpleam la doar 60-70% din capacitate. Spațiul din față, dintre scaun și ghidon e puțin mai îngust decât la Honda Vario, scuterul cu care ne-am plimbat anul trecut prin Bali și Lombok, cel care a trecut în posesia altei persoane, fără voia noastră. Dintre lucrurile pe care le-am luat cu noi, cel mai mult am stat pe gânduri la laptop. După ce am derulat prin minte toate variantele și le-am întors pe toate părțile, ne-am decis că ne va fi greu să ne descurcăm două luni fără el. Încăpea în cutia de la scuter, în siguranță, între niște haine și un sac de dormit, ca să nu se lovească de la șocuri.

Continue reading

Un an în Indonezia, aproape gratis

Am luat trenul spre București, de unde am zburat cu Wizz Air spre Dubai. Afară din aeroport, căldura ne-a lovit ca din cuptor, chiar dacă se însera. Pe drumul dintre aeroportul pe care am aterizat și aeroportul internațional, de unde trebuia să ne îmbarcăm spre Jakarta, a doua zi dimineață, aproape că ne-am topit. Nu plănuiam să dormim la hotel, dar aveam nevoie măcar de un duș li câteva ore de somn. Ioana a cătuat o cazare decentă la una din agențiile din aeroport și pentru aproximativ 70Euro am rezervat o cameră cu mic dejun și transport inclus de la și spre aeroport. Acesta e începutul unei călătorii de cel puțin un an, în Indonezia.

Continue reading

Detensionare și cultură în Yogyakarta

Am călătorit toată noaptea cu trenul din Bandung. Lăsam în urmă mii de luminițe, unele aproape, altele mai îndepărtate, pe măsură ce ne apropiam de Yogyakarta. Ne părea rău că mergeam cu trenul de noapte și că nu vedeam mai nimic. Aerul condiționat sufla puternic și chiar dacă ne-am înghesuit pe banchetele înguste și incomode, la un moment dat a fost nevoie să ne îmbrăcăm. La fiecare stație urcau vânzători ambulanți care își anunțau marfa zgomotos: cafea, ceai, alune, supă instant sau alte preparate. Până la 5 dimineață, când trenul a ajuns în gara din Yogyakarta, acumulasem multă oboseală. Aveam doar într-un mesaj pe telefon, indicațiile de a ajunge la o gazdă, de care am aflat abia pe tren, în noaptea aceea.

Continue reading