Timp de snorkeling și reflectare pe insula Marak din Sumatra de Vest

Plecati Departe — Wed, 20 Apr 2016 07:27:33 +0000

Următoarele gânduri sunt preluate din carnețul în care îmi luam note de călătorie, știind că memoria nu mă va ajuta la detaliile fine: Stau pe niște lemne spălate de valuri, la lumina unei lămpi și mi-am scos carnețelul ca să îmi iau niște notițe. În pădurea din spate se aud niște greieri, iar din față, valurile care se sparg în larg și lemnele umede care trosnesc vâlvătaia focului.

Sunt pe insula Marak, ceva mai în larg de insula Cubadak. În timp ce scriam ultima frază, am auzit în spate un zgomot mai puternic, un foșnet în frunze. La lumina lanternei am surprins un porc mistreț care căuta resturi de mâncare la câțiva metri de cort. Venisem pe la amiază, o mână de oameni, pe insula despre care toată lumea spunea că e cea mai sălbatică din Pesisir Selatan (Coasta Sudica sau litoralul de la sud de Padang, din Sumatra de Vest). Ce-i drept, e împădurită aproape în întregime și deocamdată nu e la fel populară ca și insula Pasumpahan. Vă puteți orienta pe harta de la sfârșitul albumului foto (jos), sau pe harta cu obiectivele principale din Sumatra.

Am ajuns cu barca, tot din Sugnai Pisang, dar cu siguranță, dacă ar fi solicitări, se poate ajunge și din Mandeh. Plaja e albă, relativ curată și doar în câteva locuri am găsit grămezi de gunoaie aduse de ocean. Pe toată lungimea plajei, sub coronamentul copacilor, am găsit urme de șopârlă, iar înainte de apus am reușit să zăresc una, înainte să se ascundă în desișul pădurii. Mai devreme intrasem puțin la snorkeling, dar nu am stat prea mult, pentru că încă nu îmi trecuse răceala din cauza căreia nu m-am scufundat ieri, pe insula Sinyaru. Chiar și așa, am avut parte de o surpiză plăcută, să văd o Mobula (sau devil ray), un gen de pisică de mare, înotând grațios la vreo 2m adâncime. Și mai devreme, imediat după ce am coborât din barcă, am văzut un șarpe de mare, la mică adâncime, în apa până la genunchi. E otravitor, dar dacă nu il agresezi, iți vede liniștit de problemele lui și te ignoră.

E foarte plăcută linștea de aici. Nici nu se putea să ajung într-un loc mai bun, în așteptarea răspunsului la un concurs, pentru care am trimis un film scurt despre Sumatra de Vest. Cred că este ultima insulă din zona asta pe care o vizitez, înainte de întoarcerea spre casă. Peste aproximativ o lună voi părăsi, sper, doar momentan, sălbatica Sumatra.

Cu puțin timp înainte de miezul nopții, cerul se lumina tot mai des de la fulgerele din depărtare. Excursia luase deja o întorsătură neplănuită, încă de dupămasă. Câțiva prieteni s-au întors cu barca în sat, ca să îi aștepte pe alții care trebuiau să vină și ei. Am rămas doar eu cu Agus, iar din lipsă de altă activitate mai bună (țuica adusă din România se terminase mai demult), am început să vânăm fulgere cu aparatul foto. După mai bine de o oră de încercări, am reușit să prind doar unul. Cred că am avut noroc. Jos pălăria pentru cei care reușesc să surprindă fotografii de calitate, pentru că nu e ușor!

Ne-am trezit devreme a doua zi, la strigătele barcagiului care a reveni cu barca goală. În noaptea aceea, pe insulă doar a picurat, dar în sat, a plouat serios. Probabil de aceea ceilalți prieteni nu s-au mai întors. Am împachetat rapid și am pornit spre Pasumpahan, o insulă pe care am mai fost de câteva ori. Pe drum, am mai făcut câteva pauze pentru snorkeling, dar în afară de o meduză ce pulsa liniștită în corpul apei, nu mai văzusem nimic ieșit din comun. Cu ocazia întoarcerii pe Pasumpahan, am urcat pe dealul stâncos ce domină insula, ca să fotografiez împrejurimile, după care am servit o sticlă de „apă minerală” și până dupămasă, ca să omorâm timpul, am intrat de mai multe ori la snorkeling. În afară de odihnă, singurul lucru constructiv pe care l-am făcut în aceste două zile, a fost să încerc să fotografiez animalele de sub apa, cu un micuț aparat subacvatic, un fel de replică Go Pro. Până aici, a fost din carnețel.

Povestind cu unul dintre muncitorii care lucrau la extinderea unei construcții din lemn, am aflat ce înseamnă Kapo-Kapo (acel sat rupt de lume, de pe insula Cubadak) și Ketahun (localitate prin care am trecut în provincia Bengkulu). Sunt două tipuri de lemn, de esență tare, cărora nu le-am găsit traducere în limba română. Există în engleză un anume kapok tree, dar acum, la aproape un an de la excursie, poate că nici nu mai are așa de mare importanță care sunt, de fapt, arborii cu pricina. Atunci, mi s-a părut o coincidență fericită, o informație nouă care îmi trezea amintiri, o piesă dintr-un puzzle pe care nu-l voi termina niciodată. Probabil fiind plecat pe termen lung, într-un loc atât de îndepărtat, orice informație nouă mi se părea interesantă, o sursă de cunoaștere și de bucurie. Acum, întors în țară, nu prea îi găsesc sensul, oricât l-aș căuta. Din confortul, rutina și monotonia casei, văd mai estompat lucrurile care contează cu adevărat. Le știu, nu le-am uitat, dar altfel le simt când sunt pe drum. Mi-e dor să plec departe, din nou, fără o țintă anume, chiar și pentru micile descoperiri sau coincidențe zilnice.

18-May-2015 04:50

kapok tree Archives - PlecațiDeparte.ro

Timp de snorkeling și reflectare pe insula Marak din Sumatra de Vest

Playlist filme SUMATRA