Primele zile în Sumatra de Nord. Două cascade și un telefon furat

:: continuare de aici ::

30Mai: cascade și drumuri secundare pe lângă Padang Sidempuan

În Padang Sidempuan, am dormit într-un kos unde stăteau în chirie tinerii care m-au întâmpinat în seara anterioară. Era destul de înghesuit, chiar și pentru gustul meu, obișnuit cu compromisurile. Doar o ușă ruptă sau o perdea separau garajul de cele două dormitoare, iar în baie, în loc de chiuvetă era doar un furtun care venea de la o țeavă ce atârna pe lângă buda turcească. Pe un butoi jumătate plin cu apă (cada de duș), stăteau spânzurate niște haine ude, iar pe jos, într-un colț, zăceau alte haine, parcă așteptau de prea de mult timp să le spele cineva.

Continue reading

Festivitatea de încheiere a bursei Darmasiswa

După aproape un an de stat în Indonezia prin Bursa Darmasiswa, a venit vremea pregătirilor pentru plecare. Festivitatea de încheiere pentru generația 2014-2015 a avut loc tocmai în Sumatra de Vest și a fost organizată de UNAND (universitatea la care studiam eu) și ISI Padang-Panjang (sau Institutul de Arte, din Padang-Panjang).

Continue reading

Lacul Maninjau – poate cea mai frumoasă locație din Sumatra de Vest – partea 1

Aveam în plan să urcăm pe Muntele Singgalang, dar ne-am trezit într-o sâmbătă, fără chef de efort fizic. Dimineața am spălat niște haine, am băut liniștiți o cafea și ne-am decis să mergem la Lacul (Danau) Maninjau, unul dintre obiective turistice principale din Sumatra de Vest.

Continue reading

Culturi sau terase de orez la Jatiluwih – Bali

În Indonezia, doar 8 obiective sunt incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO. Ca sa vă faceți o idee despre ce înseamnă asta, în Romania, care e de aproape 8 ori mai mică, sunt 7 obiective. Pe de-o parte e trist, pentru că această stare de fapt reflectă atenția redusă a statului Indonezian față de patrimoniul cultural și natural de pe teritoriul său, iar pe de altă parte, dacă ajungeți în vacanță în Bali, iată un motiv în plus să mergeți la culturile sau terasele de orez de la Jatiluwih.

Continue reading

Spațiul vital de pe Gili Air

Ajunși pe Gili Air, am pornit pe străduțele înguste ce străbăteau insula, în căutarea unei camere în care să stăm. Era liniște, mai ales în centrul insulei. Am căutat un kos (cameră de oaspeți, guesthouse sau loc în care îți poți închiria o camera), pe care ni l-au recomandat niște prietene, dar era plin. Din ușă în ușă, am ajuns la o casa, în mijlocul singurului sat de pe insulă, unde după niște tratative cu proprietara și sora ei, am obținut un preț bun, anume 5$/noapte. Îmi plac foarte mult prețurile compuse dintr-o singură cifră! Peste tot unde am întrebat, costul șederii începea de la 10$/noapte. Probabil că deja îmi formasem un reflex din a încerca să negociez și de cele mai multe ori reușeam să obțin un preț bun datorită imposibilității indonezienilor de a refuza.

Continue reading

Gili Air – Insula Apei

Schimbasem de ceva vreme niște email-uri cu cineva de la o bază de scufundări. Mi-au răspuns că sunt interesați de internship, dar că ar trebui să ne vedem față în față. Era singurul mail cu răspuns pozitiv din zeci pe care le-am trimis în ultima lună. Oricum, ne doream și noi să vedem locul unde aveam să ne pretrecem următoarele 3 luni.

Continue reading

Ce găsești la Sud de Matarm, pe insula Lombok, în Indonezia?

La sud de Mataram și respectiv de portul Lembar, văzusem încă de pe feribot, mai multe insule mici pe care ne doream să le vedem mai de aproape. Odată ce am trecut de port, drumul se îngustează, e mai prost întreținut, dar cel puțin traficul, e mai liniștit. Fiind zonă rurală în toată prorpria putere a cuvântului, cu case construtie din lemn și stuf, printre plantații de orez și palmieri, ne-am bucurat să regăsim marea pe partea dreaptă a drumului. Mai multe insule mici stateau răsfirate în bătaia soarelui de amiază, relativ aproape de mal, echilibrând peisajul montan, de pe partea stângă a șoselei, într-un mod plăcut privirii.

Continue reading