Următoarele gânduri sunt preluate din carnețul în care îmi luam note de călătorie, știind că memoria nu mă va ajuta la detaliile fine: Stau pe niște lemne spălate de valuri, la lumina unei lămpi și mi-am scos carnețelul ca să îmi iau niște notițe. În pădurea din spate se aud niște greieri, iar din față, valurile care se sparg în larg și lemnele umede care trosnesc vâlvătaia focului.
Nu am refuzat ocazia de a mai merge pe încă o inulă. De data asta am ales Kapo-Kapo, care este de fapt un sat mic, în partea vestică a insulei Cubadak, din Pesisir Selatan, Sumatra de Vest. Multă lume îi spune insula Kapo-Kapo, dar practic, e vorba de insula Cubadak. Am mers cu scuterul până în Mandeh, portul în care am ajuns foarte oficial, cu alai, acum o lună și ceva. Vremea nu a fost cu noi, dar nu ne-a speriat ploaia. Am fost uzi din cap până în picioare când am ajuns în port. Unul dintre băieți vorbise înainte cu cineva care să ne ducă cu barca. Pentru că s-a scumpit recent benzina, prețul bărcii mari era de aproximativ 70$, dus-întors. Cu cât am fi fost mai 
Mandeh Joy Sailing trebuia sa fie un eveniment prin care autoritățile indoneziene și membri ai mediului de afaceri local și reporteri se întâlnesc și discută despre potențialul turistic al insulelor de la Sud de Padang, din sub-provincia (kabupaten) Pesisir Selatan. Noi nu am fost invitați pe criterii profesionale, ci pe criterii vizuale. La evenimentele indoneziene, precum nunți sau alte festivități, dă bine să inviți bule (oameni albi). Cu alte cuvinte, se vede că te descurci dacă ai bule printre oaspeți.
