Plimbări la Nord de Mataram

Sengigi este cea mai puternic dezvoltată zonă turistică a Lombok-ului. La mai puțin de 20km de Mataram, în funcție de trafic, poți ajunge cam într-o jumătate de oră. Ca într-o stațiune turistică europeană, printre baruri, restaurante, hoteluri, resort-uri și magazine cu suveniruri mai găsești warung-uri cu mâncare locală, dar prețurile sunt mai ridicate decât în mod normal. Fluxul de turiști ai insulei este direcționat în principal către Sengigi astfel încât în viitor poate că va fi ca în Bali.

Continue reading

Ce găsești la Sud de Matarm, pe insula Lombok, în Indonezia?

La sud de Mataram și respectiv de portul Lembar, văzusem încă de pe feribot, mai multe insule mici pe care ne doream să le vedem mai de aproape. Odată ce am trecut de port, drumul se îngustează, e mai prost întreținut, dar cel puțin traficul, e mai liniștit. Fiind zonă rurală în toată prorpria putere a cuvântului, cu case construtie din lemn și stuf, printre plantații de orez și palmieri, ne-am bucurat să regăsim marea pe partea dreaptă a drumului. Mai multe insule mici stateau răsfirate în bătaia soarelui de amiază, relativ aproape de mal, echilibrând peisajul montan, de pe partea stângă a șoselei, într-un mod plăcut privirii.

Continue reading

Mai bine de o lună în Mataram, reședința insulei Lombok

Împreună cu Yati, soția sa, și cei 3 copii, Gunawan locuiește într-o zonă mai liniștită a orașului. Sunt o familie de protestanți, deci într-o oarecare măsură, comunicarea era mai lejeră. Înainte să fie profesor la o școală din apropiere, o bună perioadă de timp a lucrat ca și taximetrist, lucru care i-a permis să învețe engleză, mult peste nivelul indonezianului de rând. Era bucuros să ne primească în casa lui pentru că putea să mai exerseze engleza, iar noi eram bucuroși că aveam o cameră unde să dormim, o baie și internet wireless (lucru rar, mai ales acasă la cineva). Discuțiile despre Indonezia și România au durat până noaptea târziu. Eram la fel de curioși unii despre alții. Am avut ocazia să petrecem o lună de zile în compania lor și ne-am apropiat destul de mult de ei. Am dormit sub același acoperiș, am mâncat aceeași mâncare și întotdeauna vom păstra aproape de inimă.

Continue reading

Bali – salată turistică la prețuri umflate – partea 4

4. Ubud între tradiții și kitch

28 Iunie – Fixasem plecarea din Bali pe 30 iunie, împreună cu Dragoș și prietena lui, deci mai aveam la dispoziție două zile pline în care ne-am plănuit să mergem în Ubud. Acest orășel, la fel ca și Yogyakarta pentru Jawa, reprezintă centrul cultural al insulei. Încă dinainte să ajungem în Bali, am trimis câteva cereri pe Couchsurfing. Una dintre ele la un tip care spunea că stă foarte aproape de casa în care s-au filmat scenele din „Eat, Pray, Love”, cu Julia Roberts. Pe mine nu m-a dat pe spate filmul, dar Ioanei i-a plăcut și am vrut sa îi fac o surpriză. Din păcate nu am primit nici un raspuns de la baiatul acela, ci de la o tipă bule.

Continue reading

Bali – salată turistică la prețuri umflate – partea 3

3. Abundență de turiști în Kuta și maimuțele de la Templul Uluwatu

25 iunie – Ne-am luat adio de la Lili, am încărcat din nou scuterul și am pornit spre Kuta. Am reușit să mă încalț cu o amendă, după ce am trecut pe roșu la o intersecție. De cele mai multe ori semaforul e doar un obiect de decor, mai ales pentru scutere și motociclete, dar înca nu ne bronzasem suficient de tare încât să fim confundați cu localnicii, deci am fost observați de un polițist care ne-a urmărit cu motocicleta.

Continue reading

Bali – salată turistică la prețuri umflate – partea 2

2. Snorkeling și relaxare în Amed, în nord-estul insulei Bali

20 Iunie – Am îndesat strategic haine în rucsacul mare, l-am umplut și l-am fixat pe scuter, la picioare. Ioana și-a luat rucsacul ei în spate, rezemându-l pe capătul scaunului și am plecat spre Amed. Undeva pe drum ne-a prins o ploaie care ne-a forțat să facem o pauză de vreo jumătate de oră și cândva dupămasa, am ajuns la Lili, o româncă plecată de vreo 9 luni în Indonezia.

Continue reading

Detensionare și cultură în Yogyakarta

Am călătorit toată noaptea cu trenul din Bandung. Lăsam în urmă mii de luminițe, unele aproape, altele mai îndepărtate, pe măsură ce ne apropiam de Yogyakarta. Ne părea rău că mergeam cu trenul de noapte și că nu vedeam mai nimic. Aerul condiționat sufla puternic și chiar dacă ne-am înghesuit pe banchetele înguste și incomode, la un moment dat a fost nevoie să ne îmbrăcăm. La fiecare stație urcau vânzători ambulanți care își anunțau marfa zgomotos: cafea, ceai, alune, supă instant sau alte preparate. Până la 5 dimineață, când trenul a ajuns în gara din Yogyakarta, acumulasem multă oboseală. Aveam doar într-un mesaj pe telefon, indicațiile de a ajunge la o gazdă, de care am aflat abia pe tren, în noaptea aceea.

Continue reading

Turcia – septembrie 2012

Concediul, cea mai așteptată perioada a anului, a unui salariat, după ziua de salariu – momentul care dă sens muncii depuse. Din moment ce mi-am schimbat locul de muncă, nu mai puteam beneficia de multe zile de concediu, ca și până acum, anul asta reprezentând cea mai scurtă din ultimii 7 ani, anume 7 zile lucrătoare (10 zile normale). E bine totusi că în măsura posibilităților, am ieșit la sfârșit de săptămână cât de mult am putut. I-am promis iubitei mele că anul ăsta mergem undeva unde să fim mai puțin activi, stăm la plajă, facem baie în mare, mâncăm la all-inclusive.

Shashin Error:

No photos found for specified shortcode

Continue reading