Știam că prima parte a drumului urma să fie nasoală, cel puțin până la șoseaua principală din Putri Hijau (Seblat), așa că m-am trezit devreme să îmi beau cafeau în tihnă. Dacă am ocazia, prefer să stau mai mult la prima cafea, chiar dacă se întâmplă să o beau singur, ca să îmi umplu sau să îmi golesc mintea de gânduri. După ce am văzut elefanții sumatrezi, direcția era clară, anume spre Padang. Mai aveam două zile.
Am pornit singur, înapoi din Bali spre Padang, pe jos, parasit de nevastă, cu copilul dat în adopție, fără carduri, îndatorat la străini și cu haine împrumutate… Glumesc! Singurul adevăr este că am pornit singur, deoarece drumul de 7 zile pe scuter, din luna Decembrie, din Padang în Jakarta, nu a fost ușor pentru Ioana. Ea urma să vină cu avionul aproape 2 săptămâni mai târziu. Aveam un termen limită, mai lung decât data trecută. Din Bali am zburat în Jakarta ca să îmi recuperez scuterul, iar în ziua următoare am pornit pe aceeași rută pe care venisem. Erau câteva lucruri care mi-au scăpat, sau locuri în care îmi doream să stau mai mult, iar scuterul a fost pretextul.
La primul sfârșit de săptămână de la sosirea în Padang, ne-am întalnit cu colegii Darmasiswa în Pasar Raya, din Padang. Am făcut niște cumpărături pentru că planul inițial era să stăm o noapte sau două pe o insulă mică, mai la Sud de oraș. Personal, nici nu aveam de gând să plec pentru 3 zile. La vremea aceea gândurile Ioanei și ale mele erau orientate spre găsirea unei case.
Avionul a aterizat de la Singapore pe la ora 12. Primul lucru pe care a trebuit să îl facem după debarcare a fost să stăm la o coadă care avansa foarte greu, pentru a primi ștampila în pașaport. Apoi ne-am recuperat bagajele, după care am ieșit să ne întâlnim cu Sisca, o fată cu care am discutat în prealabil pe internet și care s-a oferit să ne ajute cu cazarea în zona capitalei.
