Înapoi în Sumatra: Bandar Lampung și împrejurimile

Am pornit singur, înapoi din Bali spre Padang, pe jos, parasit de nevastă, cu copilul dat în adopție, fără carduri, îndatorat la străini și cu haine împrumutate… Glumesc! Singurul adevăr este că am pornit singur, deoarece drumul de 7 zile pe scuter, din luna Decembrie, din Padang în Jakarta, nu a fost ușor pentru Ioana. Ea urma să vină cu avionul aproape 2 săptămâni mai târziu. Aveam un termen limită, mai lung decât data trecută. Din Bali am zburat în Jakarta ca să îmi recuperez scuterul, iar în ziua următoare am pornit pe aceeași rută pe care venisem. Erau câteva lucruri care mi-au scăpat, sau locuri în care îmi doream să stau mai mult, iar scuterul a fost pretextul.

Continue reading

Din Sumatra în Jawa, pe scuter – 1450km în 7 zile (ultima zi) – Bandar Lampung – Jakarta

:: EPISODUL ANTERIOR ::

11 Decembrie 2014: Bandar Lampung – Jakarta ~ 230km

Unul dintre colegii din Lampung avea cafea din Aceh care, potrivit surselor avizate, e una dintre cele mai gustoase cafele. Fusese recent într-o excursie de câteva zile în Nordul Sumatrei. Trebuie să recunosc că nu sunt un degustător profesionist, iar dimineața mă mulțumesc și cu un plic de cafea solubilă, o linguriță de zahăr și o cană cu apă, care nici nu trebuie să fie fierbinte. Din păcate nu pot să vă spun care e diferența dintre cafeaua din Aceh, cafeaua din Bali sau cafeaua din Lombok, dar puteți avea încredere că toate sunt sunt bune la gust.

Continue reading

Căutând o casă în Padang, Sumatra

La prima vedere, Padang-ul părea mai infect decât alte locuri prin care am trecut. Traficul pe străzi, mai haotic decât în Jakarta sau Bandung. Din loc în loc vedeam câte un om ținând în lanț unul sau doi câini murdari. La început am crezut că îi pregătesc pentru tăiere, dar am aflat ulterior că îi folosesc la vânătoare de mistreți. Cum nu am apucat să ne revenim după festivitatea de deschidere a Programului Darmasiswa din Jakarta, prima impresie probabil că s-a datorat oboselii acumulate în ultimele zile și a faptului că afară era înnorat. Ploua când am ajuns în campusul UNAND, universitatea la care urmează să studiem limba indoneziană în următorul an.

Continue reading

Mai bine de o lună în Mataram, reședința insulei Lombok

Împreună cu Yati, soția sa, și cei 3 copii, Gunawan locuiește într-o zonă mai liniștită a orașului. Sunt o familie de protestanți, deci într-o oarecare măsură, comunicarea era mai lejeră. Înainte să fie profesor la o școală din apropiere, o bună perioadă de timp a lucrat ca și taximetrist, lucru care i-a permis să învețe engleză, mult peste nivelul indonezianului de rând. Era bucuros să ne primească în casa lui pentru că putea să mai exerseze engleza, iar noi eram bucuroși că aveam o cameră unde să dormim, o baie și internet wireless (lucru rar, mai ales acasă la cineva). Discuțiile despre Indonezia și România au durat până noaptea târziu. Eram la fel de curioși unii despre alții. Am avut ocazia să petrecem o lună de zile în compania lor și ne-am apropiat destul de mult de ei. Am dormit sub același acoperiș, am mâncat aceeași mâncare și întotdeauna vom păstra aproape de inimă.

Continue reading

Bali – salată turistică la prețuri umflate – partea 4

4. Ubud între tradiții și kitch

28 Iunie – Fixasem plecarea din Bali pe 30 iunie, împreună cu Dragoș și prietena lui, deci mai aveam la dispoziție două zile pline în care ne-am plănuit să mergem în Ubud. Acest orășel, la fel ca și Yogyakarta pentru Jawa, reprezintă centrul cultural al insulei. Încă dinainte să ajungem în Bali, am trimis câteva cereri pe Couchsurfing. Una dintre ele la un tip care spunea că stă foarte aproape de casa în care s-au filmat scenele din „Eat, Pray, Love”, cu Julia Roberts. Pe mine nu m-a dat pe spate filmul, dar Ioanei i-a plăcut și am vrut sa îi fac o surpriză. Din păcate nu am primit nici un raspuns de la baiatul acela, ci de la o tipă bule.

Continue reading

Bali – salată turistică la prețuri umflate – partea 3

3. Abundență de turiști în Kuta și maimuțele de la Templul Uluwatu

25 iunie – Ne-am luat adio de la Lili, am încărcat din nou scuterul și am pornit spre Kuta. Am reușit să mă încalț cu o amendă, după ce am trecut pe roșu la o intersecție. De cele mai multe ori semaforul e doar un obiect de decor, mai ales pentru scutere și motociclete, dar înca nu ne bronzasem suficient de tare încât să fim confundați cu localnicii, deci am fost observați de un polițist care ne-a urmărit cu motocicleta.

Continue reading

Bali – salată turistică la prețuri umflate – partea 2

2. Snorkeling și relaxare în Amed, în nord-estul insulei Bali

20 Iunie – Am îndesat strategic haine în rucsacul mare, l-am umplut și l-am fixat pe scuter, la picioare. Ioana și-a luat rucsacul ei în spate, rezemându-l pe capătul scaunului și am plecat spre Amed. Undeva pe drum ne-a prins o ploaie care ne-a forțat să facem o pauză de vreo jumătate de oră și cândva dupămasa, am ajuns la Lili, o româncă plecată de vreo 9 luni în Indonezia.

Continue reading

Bali – salată turistică la prețuri umflate – partea 1

E mai simplu să împărțim povestea din Bali în 4 părți, ca un serial. Sperăm ca titlul să își găsească semnificația pe parcurs. Dacă nu, în ultima parte. Vă invităm să le parcurgeți pe măsură ce le postăm. Ca și până acum, veți găsi setul de fotografii aferent la începutul fiecărei postări și filme scurte inserate printre rânduri. Filmele sunt postate și în secțiunea video a site-ului, preluate de pe canalul Plecați Departe, de pe Youtube.

1. Drumul spre Bali și febra din Lovina

Continue reading

Plimbare la vulcanul Bromo și într-un sat liniștit, la o oră de Probolinggo

Ne era puțin groază de drum, dar am ales să mergem în timpul zilei în speranța că nu va mai fi așa de obositor. Într-o conversație pe Couchsurfing, un baiat care studia în

Continue reading