Sibolga e mai puțin conservator decât orașele prin care am trecut în zilele anteriaore. Populația e 50% islamică, 50% creștină, localnicii sunt un amestec de batak și minangkabau, iar limba vorbită e un dialect minangkabau. La intrarea în oraș, pe mare, în larg, se puteau vedea bărci de pescuit, dar lumina era deja prea slabă ca să mai pot face fotografii.
După aproape un an de stat în Indonezia prin Bursa Darmasiswa, a venit vremea pregătirilor pentru plecare. Festivitatea de încheiere pentru generația 2014-2015 a avut loc tocmai în Sumatra de Vest și a fost organizată de UNAND (universitatea la care studiam eu) și ISI Padang-Panjang (sau Institutul de Arte, din Padang-Panjang).
Bob, soțul proprietarei grădiniței la care preadam engleză când nu aveam cursuri la facultate, deține sau concesionase o insulă, unde am fost invitat la un sfârșit de săptămână. Ne-am întâlnit dimineață devreme, lângă podul Siti Nurbaya, de unde urma să mergem cu barca. Nu știam la început despre ce insulă era vorba, dar pe măsură ce ne apropiam, mi-am dat seama că era vorba de insula Sinyaru, sau Bob’s Island, după cum îmi ziceau ei, în glumă.
Dacă ar fi să pun cap la cap o listă cu obiective și activități pe care merită să le faci în Padang sau în imediata vecinătate, îți recomand următoarele:
Am mai scris despre Padang, dar e nevoie să mai vin cu niște completări. Orașul în sine nu reprezintă un motiv pentru care să mergi în Sumatra de Vest, dar e aproape inevitabil de ocolit. Aeroportul internațional e lângă Padang și drumurile principale trec prin oraș. Dacă e să îl recomand pentru ceva anume, ar fi pentru localnici și pentru mâncare.
Încercând să ajungem în cât mai multe locuri, în timpul ce ne rămăsese în Sumatra, într-una din zilele fără cursuri, am plecat la Cascada Pancuran Tujuh (7 Trepte), împreună cu o mână de prieteni. E relativ aproape de orașul Padang, pe una dintre văile ce intră spre munți. Practic, mergând pe Jalan Bypass (șoseaua de centură) spre Aeroport, e a doua sau a treia ieșire spre dreapta, după drumul care duce spre Lubuk Tempurung (acel iaz la care am fost la începutul șederii). Găsiți locația pe harta cu punctele de interes din Sumatra.
Deocamdată, vacanțele în țări sau destinații exotice nu sunt pe gustul tuturor. Fie că motivația sunt banii sau orice altă scuză, nu oricine poate sau vrea să meargă pe insule tropicale. Între noi fie vorba, suntem dovada vie că se poate călători departe de casă, pe cont propriu, mai ieftin decât prin intermediul unei agenții, cu un buget redus, dar asta în funcție de câte compromisuri sunteți dispuși să faceți.
Știam că prima parte a drumului urma să fie nasoală, cel puțin până la șoseaua principală din Putri Hijau (Seblat), așa că m-am trezit devreme să îmi beau cafeau în tihnă. Dacă am ocazia, prefer să stau mai mult la prima cafea, chiar dacă se întâmplă să o beau singur, ca să îmi umplu sau să îmi golesc mintea de gânduri. După ce am văzut elefanții sumatrezi, direcția era clară, anume spre Padang. Mai aveam două zile.
La începutul șederii în Padang, stând de vorbă cu niște băieți dintr-un club MAPALA, de undeva de sub mobilă, a ieșit un gândac de bucătărie (kecoa) dezorientat. Ioana s-a urcat pe scaun, eu am așteptat să văd ce se va întampla, iar unul dintre băieți s-a ridicat liniștit, l-a prins în mână și la adus mai aproape să îl vedem mai bine. Nu eram curioși, dar cred că baiatul s-a gândit că am fi. Ioana s-a agitat, eu l-aș fi omorât de la distanță (pe gândac), dar băiatul l-a eliberat la câțiva metri mai încolo. Mi-am propus ca într-un an, să ajung la acel nivel de toleranță, la care să îi pot prinde și eu în mănă, fără să mi se facă piele de găină, sau greață, ca și cum am fi amici.
Am pornit singur, înapoi din Bali spre Padang, pe jos, parasit de nevastă, cu copilul dat în adopție, fără carduri, îndatorat la străini și cu haine împrumutate… Glumesc! Singurul adevăr este că am pornit singur, deoarece drumul de 7 zile pe scuter, din luna Decembrie, din Padang în Jakarta, nu a fost ușor pentru Ioana. Ea urma să vină cu avionul aproape 2 săptămâni mai târziu. Aveam un termen limită, mai lung decât data trecută. Din Bali am zburat în Jakarta ca să îmi recuperez scuterul, iar în ziua următoare am pornit pe aceeași rută pe care venisem. Erau câteva lucruri care mi-au scăpat, sau locuri în care îmi doream să stau mai mult, iar scuterul a fost pretextul.
