Reluând povestea de unde am lăsat-o, adormisem pe ploaie. De fapt, adormisem în timp ce îmi puneam pe hârtie întâmplarile din ziua respectivă. Dimineață cerul era în continuare înnorat, iar în curtea din fața casei, apa băltea după ploaie. Din când în când mai trecea câte un scuter pe stradă. Ascunși, de sub acoperișul unei locuințe de pe partea cealaltă a drumului, mă urmăreau din când în când câțiva oameni.
Continuarea de aici
Candva, spre seară, am trecut granița din Serbia și abia pe la miezul nopții am gasit camera din Parcul Național Durmitor. După vegetația alpină mi-am dat seama că urcasem într-o zonă unde noaptea parea foarte asemănătoare cu noaptea pe platoul Padiș, dar cu drum asfaltat. Cabana era mai veche, dar din câte am observat, toate camerele erau utilate cu accesorii pentru bucătărie (chiuveta metalică, plită electrică, farfurii, tacâmuri), idee care m-ar bucura să o regăsesc și la noi la cabanele de la munte. Orășelul sau stațiunea Zabljak e situată la o altitudine de 1500 de metri, la intrare în parcul național, în apropiere de Crno Jezero (Lacul Negru), care numai negru nu era. Apa din lac era azurie, ca într-o mare tropicala, cu siguranță de la depunerile calcaroase de pe fund, stâncile șlefuite probabil de ghețari în trecut, ieșeau dintre brazi, completând peisajul în plan secund. Dimineață când am mers noi la lac, lumina străpungea norii și oferea privitorului schimbări de culori de la un minut la altul.
Excursia: 16 zile, 4700km, 5 capitale, 5 parcuri naturale, 3 canioane, 1 insulă
Deja e mai bine de o jumatate de an de cand am fost în excursia despre care urmează să citiți. Timpul trece parcă tot mai repede, mă iau cu alte probleme mai puțin importante, și tot pe ultimul loc pun lucrurile pe care ar trebui să le pun pe primul. Scriind despre timp, realizez că am deja 30 de primăveri și mi-e dor de o nouă excursie. În fine, lăsând introspecția inutilă de duminică dimineața la o parte, să o luăm pe etape:
Padisul se tranforma incet intr-un loc frecventat de prea multi cocalari. Si la fel cum ghioceii sunt vestitorii primaverii, cocalarii sunt vestitorii transformarii unui colt din natura in tiganie. Drumul care face legatura dintre judetele Cluj si Oradea prin Padis este in modernizare, apar cabane tot mai mari, mereu mai kitch-oase, iar de sub tufe nici iarba nu mai poate acoperi mormanele de gunoaie lasate de imbecili care cred ca ploaia, raul sau cine stie cine le va duce gunoiul la un container. Apropos de asta, la Tarnita intr-un loc in care cand eram mai tinerel, mergeam la malul lacului cu prietenii fara sa vedem alti oameni timp de 4-5 zile, indivizii cu mai multi cromozomi decat restul oamenilor, strang gunoiul in pungi, si impodobesc copacii de la marginea drumului ca pe pomul de craciun. Asa ca, daca vreti sa fiti in ton cu moda, sa se vada ca va descurcati si ca sunteti capabili sa luati decizii de unii singuri, atarnati pungi cu gunoi in copaci sau de ce sa nu strangeti gunoiul in pungi si sa le aruncati cu totul in vreun rau, ca doar le duce la vale. Sunt foarte pornit, nu?
Shashin Error:
No photos found for specified shortcode