Din Sumatra în Jawa, pe scuter – 1450km în 7 zile (4) – Kota Bengkulu – Ketaping

:: EPISODUL ANTERIOR ::

08 Decembrie 2014: Kota Bengkulu – Ketaping (lângă Manna) ~ 150km

Înainte de masă, am mers la un service unde am făcut un schimb de ulei, iar apoi mi-am pus un cauciuc tubeless și pe roata din spate, ca să fim acoperiți împotriva pericolelor ascuțite de pe carosabil. Am umplut cauciucul din spate cu silicon, ca în caz de înțepătură să nu se dezumfle roata. Înainte de plecare ne-a abordat un domn (nene), pe nume Anton. Ne văzuse ieri la un restaurant unde am mâncat, înainte să găsim locul de cazare. Dintr-o coincidență banală (ca orice coincidență, de altfel), în timp ce căutam cauciucul am ajuns tocmai la el în magazin. Ne-a invitat la el acasă, dar am fost nevoiți să îl refuzăm pentru că trebuia să ne continuăm drumul spre Jawa.

Continue reading

Din Sumatra în Jawa, pe scuter – 1450km în 7 zile (3) – Air Laku – Kota Bengkulu

:: EPISODUL ANTERIOR ::

07 Decembrie 2014: Air Laku – Kota Bengkulu ~ 60km

Primul lucru pe care l-am făcut dimineață a fost să schimbăm abordarea problemei: în loc de 250-300km, ne-am propus să facem zilnic 200-250km, iar dacă suntem foarte obosiți, să facem câte o pauză de o zi, în care să apucăm să ne odihnim. Două ore mai târziu, am ajuns în Kota Bengkulu. Nu ne-am grăbit pentru că era zi de odihnă, conform noului plan. Ne-am propus să ne relaxăm, să căutăm un loc cât de cât decent, unde să avem semnal pentru internetul pe mobil, să putem să dăm de veste celor interesați, că suntem întregi. Ne-am învârtit de câteva ori prin centrul orașului până am găsit un hotel aproape abandonat (Hotel Pantai Panjang). Pentru aproximativ 10$/noapte, am găsit o căsută de lemn ce stătea să cadă pe noi, dar cu personalitate.

Continue reading

Din Sumatra în Jawa, pe scuter – 1450km în 7 zile (2) – Tapan – Air Laku

:: EPISODUL ANTERIOR ::

06 Decembrie 2014: Tapan – Air Laku ~ 280km

La 6:32 dimineață am ieșit din curtea motelului călare pe Furia Verde, deci am fost foarte matinali. În scurt timp peisajul a fost dominat de plantații de palmieri (kelapa sawit). Nu cocotieri, ci palmieri, din aceia pentru obținerea uleiului de palmier. Pe la jumătatea zilei eram deja plictisiți de monotonia drumului. Drumul nu era chiar pe litoral așa cum arătau hărțile ci se împădurea între palmieri, uneori pentru câteva ore. Doar dacă urca pe un câte un vârf de deal și aveam noroc să se vadă ceva printre copaci, puteam întrezări munții din depărtare.

Continue reading

Kapo-Kapo – un sat uitat de lume, pe insula Cubadak

Nu am refuzat ocazia de a mai merge pe încă o inulă. De data asta am ales Kapo-Kapo, care este de fapt un sat mic, în partea vestică a insulei Cubadak, din Pesisir Selatan, Sumatra de Vest. Multă lume îi spune insula Kapo-Kapo, dar practic, e vorba de insula Cubadak. Am mers cu scuterul până în Mandeh, portul în care am ajuns foarte oficial, cu alai, acum o lună și ceva. Vremea nu a fost cu noi, dar nu ne-a speriat ploaia. Am fost uzi din cap până în picioare când am ajuns în port. Unul dintre băieți vorbise înainte cu cineva care să ne ducă cu barca. Pentru că s-a scumpit recent benzina, prețul bărcii mari era de aproximativ 70$, dus-întors. Cu cât am fi fost mai 

Continue reading

Week-end cu cortul pe Insula Pasumpahan

Am împrumutat un cort de la o cunoștință de-aici. Ne-am înscris la una din propunerile unui grup de noi prieteni de la Padang Backpacker Community, anume să mergem pe insula Pasumpahan, pentru două zile. Din Padang, am mers cu scuterul până în Sungai Pisang, un mic sat de pescari, 35km la Sud de Padang. Odată ce am ieșit din drumul principal, după Bungus la dreapta, am spus adio asfaltului. Ultimii 5km, înainte de a ajunge în sat au fost chiar dificili, cu gropi sau șanțuri mari și urcări și coborâri abrupte. N-aș vrea să ajungem acolo pe ploaie.

Continue reading

Ritualul Tabuik din Pariaman

Un alt sfârșit de săptămână – o altă excursie cu cei de la UNAND. De data asta cei de la biroul de relații internaționale au avut inițiativa. Deși am mai fost o dată în Pariaman și pe insula Angso Duo, în urmă cu vreo 3 săptămâni, scopul acestei excursii era participarea la festivalul Tabuik.

Continue reading

Pulau Angso Duo – o altă insulă exotică din Sumatra

Ne-am întâlnit cu ceilalți în Pariaman, un orășel la nord de Padang, în Sumatra. Ei au mers cu trenul, iar noi am mers pe scuter, pe malul mării, prin sate împrăștiate pe o câmpie mlăștinoasă. Pe plaja din Pariaman am discutat cu un barcagiu, care ne-a trecut cu barca pe insula Angso Duo (sau Angsa Dua), pentru aproximativ 3$/pers. Aproape toată insula Sumatra, a 6-a din lume ca suprafață, e înconjurată de sute de insule mici, unele grupate în arhipelaguri, altele răsfirate sporadic. Multe dintre ele, precum majoritatea celor din Pesisir Selatan, sunt nelocuite. Pe Angso Duo, care administrativ aparține de sub-provincia (kabupaten) Padang Pariaman, trăiește o familie de pescari. Nu păreau foarte sociabili așa că nu am insistat cu întrebările.

Continue reading

O oază verde în oraș – Gunung Padang

Orașul Padang e destul de plictisitor. Vrem să ieșim la sfârșit de săptămână, dar socoteala de-acasă nu se potrivește întotdeauna cu cea din târg. Eram setați să mergem să ne plimbăm în afara orașului, dar ne-a prins o ploaie torențială foarte puternică. Am stat pe o terasă câteva ore până s-a oprit și ne-am decis să vizităm altceva. Așa am ajuns pe Gunung (Muntele) Padang, un deal la stânga gurii de vărsare a râului Batang Arau, în partea sudică a orașului.

Continue reading

Cu barca pe insulele Pagang și Sirandah

La primul sfârșit de săptămână de la sosirea în Padang, ne-am întalnit cu colegii Darmasiswa în Pasar Raya, din Padang. Am făcut niște cumpărături pentru că planul inițial era să stăm o noapte sau două pe o insulă mică, mai la Sud de oraș. Personal, nici nu aveam de gând să plec pentru 3 zile. La vremea aceea gândurile Ioanei și ale mele erau orientate spre găsirea unei case.

Continue reading

Plecarea din Indonezia și ce ne va lipsi?

După aproape 6 luni prin Indonezia, am epuizat bugetul propus pentru 2-3 luni și ne pregăteam de mers spre casă. Ne-am luat adio de la familia lui Gunawan dimineața devreme pentru că ei urmau să meargă la muncă și respectiv la școală. Rucsacul golit de tricouri lăsate amintire la cei de la baza de scufundări din Gili Air, era gata împachetat cu câteva haine subțiri, sarong-uri, haine groase pentru cele câteva zile pe care urma să le petrecem în Paris (era noiembrie, deci trebuia să avem și ceva haine mai groase), diverse cadouri primite, suveniruri, țigări cu cuișoare, câteva lanțuri cu perle, scoici și corali uscați culeși de noi de pe malul mării, condimente și alte câteva mici obiecte care ne aduceau aminte de locurile prin care am umblat.

Continue reading