Schimbasem de ceva vreme niște email-uri cu cineva de la o bază de scufundări. Mi-au răspuns că sunt interesați de internship, dar că ar trebui să ne vedem față în față. Era singurul mail cu răspuns pozitiv din zeci pe care le-am trimis în ultima lună. Oricum, ne doream și noi să vedem locul unde aveam să ne pretrecem următoarele 3 luni.
Poate din lipsă de inspirație, sau poate prevestind viitorul, Kuta din Lombok, arată foarte diferit de Kuta din Bali, cel puțin deocamdată. Accesibilă cu orice mijloc de transport terestru, la vreo oră jumătate de Mataram, Kuta este un mic sat din sudul insulei, unde de câțiva ani, vin tot mai mulți turiști. Are acel aer hippie de locație nemarcată pe hartă, de punct terminus sau loc rural neatins de degetele de pianist (nu mă refer la sensul muzical al termenului) ale civilizației. Coasta sudică a insulei e expusă valurilor și soarelui așa că nu e de mirare că a devenit un loc de pelerinaj pentru surferi.
La sud de Mataram și respectiv de portul Lembar, văzusem încă de pe feribot, mai multe insule mici pe care ne doream să le vedem mai de aproape. Odată ce am trecut de port, drumul se îngustează, e mai prost întreținut, dar cel puțin traficul, e mai liniștit. Fiind zonă rurală în toată prorpria putere a cuvântului, cu case construtie din lemn și stuf, printre plantații de orez și palmieri, ne-am bucurat să regăsim marea pe partea dreaptă a drumului. Mai multe insule mici stateau răsfirate în bătaia soarelui de amiază, relativ aproape de mal, echilibrând peisajul montan, de pe partea stângă a șoselei, într-un mod plăcut privirii.
