Sibolga e mai puțin conservator decât orașele prin care am trecut în zilele anteriaore. Populația e 50% islamică, 50% creștină, localnicii sunt un amestec de batak și minangkabau, iar limba vorbită e un dialect minangkabau. La intrarea în oraș, pe mare, în larg, se puteau vedea bărci de pescuit, dar lumina era deja prea slabă ca să mai pot face fotografii.
Ne-am decis să întreprindem o mică excursie la Lacul (Danau) Batur, din Bali și am ales să mergem în timpul săptămânii ca să fie mai aerisit. Eram oricum în afara sezonului de vârf așa că nicăieri nu era aglomerație. Ne-am luat cu noi un rucsac mic, câteva haine, printre care și haine mai groase, ne-am urcat pe scuter și am pornit spre lac. Drumul cel mai cunoscut este din Ubud sau Gianyar, spre Penelokan, pe marginea craterului Muntelui (Gunung) Batur. Tocmai pe acest motiv, noi am ales drumul care urcă din Klungkung, mai spre Est.
În Indonezia, doar 8 obiective sunt incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO. Ca sa vă faceți o idee despre ce înseamnă asta, în Romania, care e de aproape 8 ori mai mică, sunt 7 obiective. Pe de-o parte e trist, pentru că această stare de fapt reflectă atenția redusă a statului Indonezian față de patrimoniul cultural și natural de pe teritoriul său, iar pe de altă parte, dacă ajungeți în vacanță în Bali, iată un motiv în plus să mergeți la culturile sau terasele de orez de la Jatiluwih.
În aceast articol vom vorbi despre 2 lucruri importante într-o călătorie în Indonezia: Primul sunt opțiunile de transport din Bali spre insulele Gili (Gili Air, Gili Meno, Gili Trawangan). Al doilea este cum cauți cazare în Gili Air. Informațiile sunt valabile pentre celelalte insule Gili, dar și pentru restul Indoneziei.
Știam de acum un an cum este în insula Gili Air (Insula Paradis, după cum o numește lumea). E unul dintre cele câteva locuri din Indonezia pe care le-am vizitat și în care ne doream să ne întoarcem. Din Denpasar, orașul-capitală a insulei Bali, am format un grup de 4 persoane. Cu 3 zile înainte de Crăciun, am pornit spre micuța insulă exotică, unde urma să ne petrecem o lună.
:: EPISODUL ANTERIOR ::
Ne aștepta un drum lung până în Bandar Lampung, deci ne-am trezit devreme. Am băut cafeaua privind găinile și cocoșii din ograda homestay-ului. Am reușit să plecăm înainte de ora 8:00. Primii 30km au fost plini de gropi și noroi. Păcat că i-am dat o spălare Furiei Verzi de dimineață. Odată ce am dat de asfalt, nu am mai întâlnit porțiuni nasoale.
Nu am refuzat ocazia de a mai merge pe încă o inulă. De data asta am ales Kapo-Kapo, care este de fapt un sat mic, în partea vestică a insulei Cubadak, din Pesisir Selatan, Sumatra de Vest. Multă lume îi spune insula Kapo-Kapo, dar practic, e vorba de insula Cubadak. Am mers cu scuterul până în Mandeh, portul în care am ajuns foarte oficial, cu alai, acum o lună și ceva. Vremea nu a fost cu noi, dar nu ne-a speriat ploaia. Am fost uzi din cap până în picioare când am ajuns în port. Unul dintre băieți vorbise înainte cu cineva care să ne ducă cu barca. Pentru că s-a scumpit recent benzina, prețul bărcii mari era de aproximativ 70$, dus-întors. Cu cât am fi fost mai 
Profesorii de la UNAND, ne-au pregătit o excursie de o zi în inima culturii Minangkabau, adică în Batusangkar. Ne-am urcat într-un autobuz plin de șarm și după vreo oră de întârzieri am pornit la drum, cu voie bună. A fost voie bună la propriu, pentru că pe drum am ascultat muzică și profesorii cântând karaoke. Prima oprire a fost la cascada Lembah Anai, pe care am mai văzut-o cu o săptămână înainte când am fost la Mifan Waterpark. Ca și atunci, am privit-o de la distanță.
Nu aveam nici un plan când o prietenă din Indonezia ne-a invitat în orașul ei pentru două zile. La aproximativ 100 km de Padang, în interiorul insulei, Sawah Lunto e un fost centru minier din timpul perioadei coloniale olandeze. Exploatarea de cărbune a început în 1888 și s-a încheiat în 1932, deci nu se poate vorbi de o istorie de durată. În ultimii ani, într-o tentativă de promovarea a orașului ca destinație turistică, oficialitățile încearcă să aducă turiști locali și străini, dar din păcate oferta e mediocră. E la fel ca în alte locuri din Sumatra. Ceea ce numesc ei destinație sau punct turistic, de cele mai multe ori nu ne trezește nici o emoție. Oricum, pentru a ieși din Padang și din lipsa altor planuri, am acceptat invitația, am mers rapid până acasă pentru a ne pregăti și am pornit la drum.
2. Snorkeling și relaxare în Amed, în nord-estul insulei Bali
20 Iunie – Am îndesat strategic haine în rucsacul mare, l-am umplut și l-am fixat pe scuter, la picioare. Ioana și-a luat rucsacul ei în spate, rezemându-l pe capătul scaunului și am plecat spre Amed. Undeva pe drum ne-a prins o ploaie care ne-a forțat să facem o pauză de vreo jumătate de oră și cândva dupămasa, am ajuns la Lili, o româncă plecată de vreo 9 luni în Indonezia.
E mai simplu să împărțim povestea din Bali în 4 părți, ca un serial. Sperăm ca titlul să își găsească semnificația pe parcurs. Dacă nu, în ultima parte. Vă invităm să le parcurgeți pe măsură ce le postăm. Ca și până acum, veți găsi setul de fotografii aferent la începutul fiecărei postări și filme scurte inserate printre rânduri. Filmele sunt postate și în secțiunea video a site-ului, preluate de pe canalul Plecați Departe, de pe Youtube.
1. Drumul spre Bali și febra din Lovina
