Plecând din Padang, am urcat spre Sitinjau Lawik, acel punct panoramic despre care am mai amintit aici, în direcția Kabupaten (sub-provincia) Solok. Drumul se bifurcă apoi. Spre stânga se merge spre Lacul Singarak, pe unde am mai fost în trecere, iar la dreapta spre Sud, spre cele două lacuri și respectiv vulcanul Kerinci (3805m). Eram singur, deci aveam tot timpul din lume să opresc și să fotografiez tot ce îmi doream.
Am pornit devreme spre Krui. M-am încurcat cu direcțiile și am pierdut o ora prin oraș. La începutul zilei era destul de răcoare și cerul era înnorat, dar după vreo oră de mers, a ieșit soarele și am scăpat totuși neplouat. Tocmai când simțeam nevoia de pauză, am surprins un alai de nuntă, într-un sat de pe drum. Am oprit să fac câteva fotografii. M-au invitat la masă, dar am refuzat politicos. Nu îmi era foame, dar încercam să ajung cât mai repede la destinație, mai ales că plănuisem o oprire la Cascada Way Lalaan, undeva la mijlocul distanței.
Despre insula Gili Air din Indonezia, am mai vorbit acum un an, când am stat 3 luni și am făcut un curs de scufundări. Situată aproape de Lombok, împreună cu Gili Meno și Gili Trawangan au devenit una dintre cele mai căutate destinații turistice din Indonezia.
:: EPISODUL ANTERIOR ::
Unul dintre colegii din Lampung avea cafea din Aceh care, potrivit surselor avizate, e una dintre cele mai gustoase cafele. Fusese recent într-o excursie de câteva zile în Nordul Sumatrei. Trebuie să recunosc că nu sunt un degustător profesionist, iar dimineața mă mulțumesc și cu un plic de cafea solubilă, o linguriță de zahăr și o cană cu apă, care nici nu trebuie să fie fierbinte. Din păcate nu pot să vă spun care e diferența dintre cafeaua din Aceh, cafeaua din Bali sau cafeaua din Lombok, dar puteți avea încredere că toate sunt sunt bune la gust.
