Insula Weh – odihnă, scufundări, plimbări și vicii

:: continuare de aici ::

12 Iunie: Insula Weh – sosirea

Din portul Ulee Lheue, din Banda Aceh, pleacă 3 bărci pe zi, dimineața, la amiază și seara. Am ajuns între două plecări, deci am așteptat vreo 3 ore până la 13:00. Am mâncat, am băut a 3-a cafea, mi-am luat biletul (aproape 4$), după care m-am învârtit pe barcă să îmi găsesc un loc. Drumul durează vreo 2 ore și pentru că la scurt timp soarele a intrat în nori, am rămas afară pe punte, cu căștile în urechi. Agitația de pe punte m-a trezit din gândurile în care eram afundat. O echipă de delfini ne însoțea, sărind în valurile create de barcă.

Continue reading

Lacul Maninjau – poate cea mai frumoasă locație din Sumatra de Vest – partea a 2-a

Reluând firul poveștii de unde l-am lăsat, două săptămâni mai târziu, în 1 Aprilie 2015, am plecat spre Lacul Maninjau, pe cea de-a doua rută, anume prin Pariaman (148km). Ca într-o glumă slabă, am ieșit destul de greu din Padang, pentru că înainte de apus traficul e mai îngreunat. Era miercuri și ne plănuisem un sfârșit de săptămână început prematur. Pe drum, ne-a prins ploaia de mai multe ori și abia pe la 22:00, am ajuns la căsuța în care am stat data trecută.

Continue reading

Lacul Maninjau – poate cea mai frumoasă locație din Sumatra de Vest – partea 1

Aveam în plan să urcăm pe Muntele Singgalang, dar ne-am trezit într-o sâmbătă, fără chef de efort fizic. Dimineața am spălat niște haine, am băut liniștiți o cafea și ne-am decis să mergem la Lacul (Danau) Maninjau, unul dintre obiective turistice principale din Sumatra de Vest.

Continue reading

Pulau Angso Duo – o altă insulă exotică din Sumatra

Ne-am întâlnit cu ceilalți în Pariaman, un orășel la nord de Padang, în Sumatra. Ei au mers cu trenul, iar noi am mers pe scuter, pe malul mării, prin sate împrăștiate pe o câmpie mlăștinoasă. Pe plaja din Pariaman am discutat cu un barcagiu, care ne-a trecut cu barca pe insula Angso Duo (sau Angsa Dua), pentru aproximativ 3$/pers. Aproape toată insula Sumatra, a 6-a din lume ca suprafață, e înconjurată de sute de insule mici, unele grupate în arhipelaguri, altele răsfirate sporadic. Multe dintre ele, precum majoritatea celor din Pesisir Selatan, sunt nelocuite. Pe Angso Duo, care administrativ aparține de sub-provincia (kabupaten) Padang Pariaman, trăiește o familie de pescari. Nu păreau foarte sociabili așa că nu am insistat cu întrebările.

Continue reading

O oază verde în oraș – Gunung Padang

Orașul Padang e destul de plictisitor. Vrem să ieșim la sfârșit de săptămână, dar socoteala de-acasă nu se potrivește întotdeauna cu cea din târg. Eram setați să mergem să ne plimbăm în afara orașului, dar ne-a prins o ploaie torențială foarte puternică. Am stat pe o terasă câteva ore până s-a oprit și ne-am decis să vizităm altceva. Așa am ajuns pe Gunung (Muntele) Padang, un deal la stânga gurii de vărsare a râului Batang Arau, în partea sudică a orașului.

Continue reading

Plecarea din Indonezia și ce ne va lipsi?

După aproape 6 luni prin Indonezia, am epuizat bugetul propus pentru 2-3 luni și ne pregăteam de mers spre casă. Ne-am luat adio de la familia lui Gunawan dimineața devreme pentru că ei urmau să meargă la muncă și respectiv la școală. Rucsacul golit de tricouri lăsate amintire la cei de la baza de scufundări din Gili Air, era gata împachetat cu câteva haine subțiri, sarong-uri, haine groase pentru cele câteva zile pe care urma să le petrecem în Paris (era noiembrie, deci trebuia să avem și ceva haine mai groase), diverse cadouri primite, suveniruri, țigări cu cuișoare, câteva lanțuri cu perle, scoici și corali uscați culeși de noi de pe malul mării, condimente și alte câteva mici obiecte care ne aduceau aminte de locurile prin care am umblat.

Continue reading

Snorkeling și terase pe Gili Air

Am mers zilnic la plajă. Apa era cel mult până la genunchi în primii 100m de la mal, adică până la limita exterioară a recifului de corali. Nu puteam umbla pentru că resturile de corali și alte pietre sunt ascuțite și ne-am fi tăiat la picioare. Ca să ajungem în larg, trebuia să combinăm mersul târâș cu înotul în apă mică. Acolo unde apa se adâncește brusc este și locul unde se sparge valurile, dar nu am avut ghinionul să nimerim oceanul agitat, deci valurile nu ne-au făcut probleme. Dincolo de valuri, apa se răcea puțin. Uneori simțeam curentul cum ne mișcă în lateral, dar bogăția de viețuitoare ne-a lăsat fără cuvinte.

Continue reading