Sibolga e mai puțin conservator decât orașele prin care am trecut în zilele anteriaore. Populația e 50% islamică, 50% creștină, localnicii sunt un amestec de batak și minangkabau, iar limba vorbită e un dialect minangkabau. La intrarea în oraș, pe mare, în larg, se puteau vedea bărci de pescuit, dar lumina era deja prea slabă ca să mai pot face fotografii.
Înainte de a pleca definitiv din Sumatra, îmi doream să întreprind o excursie mai lungă. Pentru că s-a nimerit să fiu singur, mi-am plănuit doar datele plecarii și a întoarcerii, o rută aproximativă și câteva puncte de interes în care doream să ajung. Restul urmau să se rezolve din mers. Durata totală a excursiei a fost de aproape o lună, în care am parcurs 3840km. Datorită complexității nu pot restrânge toate experiențele într-o singură postare, deci dacă v-am trezit interesul vă invit de pe-acum să urmăriți blogul în continuare.
După aproape un an de stat în Indonezia prin Bursa Darmasiswa, a venit vremea pregătirilor pentru plecare. Festivitatea de încheiere pentru generația 2014-2015 a avut loc tocmai în Sumatra de Vest și a fost organizată de UNAND (universitatea la care studiam eu) și ISI Padang-Panjang (sau Institutul de Arte, din Padang-Panjang).
Bob, soțul proprietarei grădiniței la care preadam engleză când nu aveam cursuri la facultate, deține sau concesionase o insulă, unde am fost invitat la un sfârșit de săptămână. Ne-am întâlnit dimineață devreme, lângă podul Siti Nurbaya, de unde urma să mergem cu barca. Nu știam la început despre ce insulă era vorba, dar pe măsură ce ne apropiam, mi-am dat seama că era vorba de insula Sinyaru, sau Bob’s Island, după cum îmi ziceau ei, în glumă.
Mai multă lume îmi arătase fotografii cu această cascadă, dar am avut ocazia să o vizitez abia spre sfârșitul șederii în Sumatra. Ca și cu alte ocazii, ne-am organizat o mână de oameni, iar într-o minunată zi de joi, ne-am pornit cu scuterele spre locație. În drumul spre Bukittinggi, imediat după este bifurcația cu drumul principal spre Pariaman (simpang ikan, sau intersecția cu pește, de la o statuie ce reprezintă un fel de pește-spadă mai supărat), spre dreapta, am mers pe un drum secundar prin Loeboekaloeng (sau Lubukalung), până la parcarea de unde începea traseul pe jos.
Plecând din Padang, am urcat spre Sitinjau Lawik, acel punct panoramic despre care am mai amintit aici, în direcția Kabupaten (sub-provincia) Solok. Drumul se bifurcă apoi. Spre stânga se merge spre Lacul Singarak, pe unde am mai fost în trecere, iar la dreapta spre Sud, spre cele două lacuri și respectiv vulcanul Kerinci (3805m). Eram singur, deci aveam tot timpul din lume să opresc și să fotografiez tot ce îmi doream.
Dacă ar fi să pun cap la cap o listă cu obiective și activități pe care merită să le faci în Padang sau în imediata vecinătate, îți recomand următoarele:
Am mai scris despre Padang, dar e nevoie să mai vin cu niște completări. Orașul în sine nu reprezintă un motiv pentru care să mergi în Sumatra de Vest, dar e aproape inevitabil de ocolit. Aeroportul internațional e lângă Padang și drumurile principale trec prin oraș. Dacă e să îl recomand pentru ceva anume, ar fi pentru localnici și pentru mâncare.
Încercând să ajungem în cât mai multe locuri, în timpul ce ne rămăsese în Sumatra, într-una din zilele fără cursuri, am plecat la Cascada Pancuran Tujuh (7 Trepte), împreună cu o mână de prieteni. E relativ aproape de orașul Padang, pe una dintre văile ce intră spre munți. Practic, mergând pe Jalan Bypass (șoseaua de centură) spre Aeroport, e a doua sau a treia ieșire spre dreapta, după drumul care duce spre Lubuk Tempurung (acel iaz la care am fost la începutul șederii). Găsiți locația pe harta cu punctele de interes din Sumatra.
Pe drum s-a înnorat și a început ploaia chiar înainte să ajungem în Sungai Pisang, acel sat din care se ia barca spre majoritatea insulelor din Pesisir Selatan (Coasta Sudica sau litoralul de la sud de Padang, în cadrul provinciei Sumatra de Vest). Din sat, am pornit pe jos, printre terase de orez mocirloase. Mi-am pus rapid șlapii în rucsac și am continuat drumul desculț. Odată ajunși la râu, am trecut prin apă pe malul opus (malul stâng) și am continuat traseul prin apă. În scurt timp am fost nevoiți să ne cățărăm pe pietre deoarece bolovanii din albie au tot crescut până au devenit aproape stânci. Înainte să ajungem la Lubuk Udang (Iazul Crevetelui), ploaia s-a oprit și am putut face baie liniștiți. Găsiți locația pe harta cu punctele de interes din Sumatra.
