Culturi de ceai și două lacuri gemene (Lacul Dibawah și Lacul Diatas)

Plecând din Padang, am urcat spre Sitinjau Lawik, acel punct panoramic despre care am mai amintit aici, în direcția Kabupaten (sub-provincia) Solok. Drumul se bifurcă apoi. Spre stânga se merge spre Lacul Singarak, pe unde am mai fost în trecere, iar la dreapta spre Sud, spre cele două lacuri și respectiv vulcanul Kerinci (3805m). Eram singur, deci aveam tot timpul din lume să opresc și să fotografiez tot ce îmi doream.

Continue reading

Bukittinggi și Valea Harau, din Sumatra de Vest

Plouase în munți, iar seara, când am ajuns în Bukittinggi, ne-am căutat rapid o cazare unde am putut negocia destul de mult prețul. Orașul se poate vizita rapid. În afară de piața și parcul din jurul orologiului (Jam Gadang) mai sunt niște tuneluri japoneze de pe vremea Celui de-al 2-lea Război Mondial. Orice indonezian ți-ar recomanda să vezi orologiul, probabil pentru însemnătatea lui istorico-culturală, nu pentru altceva. A fost construit în 1926, în timpul colonizării olandeze, fiind un cadou din partea reginei pentru cel mai înalt funcționar al orașului. După dobândirea independenței (1945), cocoșul din vârful turnului a fost înlocuit cu un acoperiș tradițional Minangkabau (populația indigenă din Sumatra de Vest). Astăzi, parcul e loc de întâlnire pentru localnici și turiști deopotrivă.

Continue reading

Plaja de la Batu Jarang, din Sumatra de Vest

În a doua jumătate a anului în care am stat în Sumatra, aproape în fiecare sfârșit de săptămână pe undeva și încercam să nu ratez nici o ocazie. Un bun prieten organiza o excursie cu cortul pe o plajă  din apropiere de Insula Pasumpahan, deci ne-am înhăitat și noi.

Continue reading

Plajele de la Teluk Buo, în apropierea orașului Padang

Deocamdată, vacanțele în țări sau destinații exotice nu sunt pe gustul tuturor. Fie că motivația sunt banii sau orice altă scuză, nu oricine poate sau vrea să meargă pe insule tropicale. Între noi fie vorba, suntem dovada vie că se poate călători departe de casă, pe cont propriu, mai ieftin decât prin intermediul unei agenții, cu un buget redus, dar asta în funcție de câte compromisuri sunteți dispuși să faceți.

Continue reading

Lacul Maninjau – poate cea mai frumoasă locație din Sumatra de Vest – partea a 2-a

Reluând firul poveștii de unde l-am lăsat, două săptămâni mai târziu, în 1 Aprilie 2015, am plecat spre Lacul Maninjau, pe cea de-a doua rută, anume prin Pariaman (148km). Ca într-o glumă slabă, am ieșit destul de greu din Padang, pentru că înainte de apus traficul e mai îngreunat. Era miercuri și ne plănuisem un sfârșit de săptămână început prematur. Pe drum, ne-a prins ploaia de mai multe ori și abia pe la 22:00, am ajuns la căsuța în care am stat data trecută.

Continue reading

Lacul Maninjau – poate cea mai frumoasă locație din Sumatra de Vest – partea 1

Aveam în plan să urcăm pe Muntele Singgalang, dar ne-am trezit într-o sâmbătă, fără chef de efort fizic. Dimineața am spălat niște haine, am băut liniștiți o cafea și ne-am decis să mergem la Lacul (Danau) Maninjau, unul dintre obiective turistice principale din Sumatra de Vest.

Continue reading

Mâncare și cascadă într-o zi ploioasă

De-aici, din România, mă gândesc cu plăcere la cascadele pe care le-am vizitat cât am stat în Sumatra. Sunetele din junglă se estompau pe măsură ce mă apropiam de căderea de apă, iar aerul devenea mai răcoros, mai plăcut, în apropierea acesteia, ca și cum m-ar fi chemat să fac  baie. Însă, nu a fost cazul cascadei Gadih Ranti, din Sumatra de Vest.

Continue reading

Vulcanul Marapi – excursie pe un vulcan activ din Sumatra de Vest

Ne-am reîntâlnit cu prietenii din Padang, după aproape 3 luni de absență. Fusesem plecați în Bali și pe Gili Air de la începutul lunii decembrie, până la sfârșitul lui februarie. Am făcut două călătorii pe scuter însumând peste 3000km, prin sudul insulei Sumatra și era cazul să abordăm mai atent locurile pe care nu am apucat să le vizităm din provincia Sumatra de Vest.

Continue reading

Politicieni, obiective turistice, apusuri de soare și singurătate

Știam că prima parte a drumului urma să fie nasoală, cel puțin până la șoseaua principală din Putri Hijau (Seblat), așa că m-am trezit devreme să îmi beau cafeau în tihnă. Dacă am ocazia, prefer să stau mai mult la prima cafea, chiar dacă se întâmplă să o beau singur, ca să îmi umplu sau să îmi golesc mintea de gânduri. După ce am văzut elefanții sumatrezi, direcția era clară, anume spre Padang. Mai aveam două zile.

Continue reading

Întâlnirea cu elefanții sumatrezi la ECC Seblat, în Bengkulu

Reluând povestea de unde am lăsat-o, adormisem pe ploaie. De fapt, adormisem în timp ce îmi puneam pe hârtie întâmplarile din ziua respectivă. Dimineață cerul era în continuare înnorat, iar în curtea din fața casei, apa băltea după ploaie. Din când în când mai trecea câte un scuter pe stradă. Ascunși, de sub acoperișul unei locuințe de pe partea cealaltă a drumului, mă urmăreau din când în când câțiva oameni.

Continue reading