După ce am dat de plaja Padang-Padang, am fost destul de motivați să mai mergem în Sud, în Peninsula Bukit, în căutare de alte plaje. După ce am ajuns la Pantai (plaja) Blue Point, langa Suluban, nu am mai căutat noi plaje, ci doar am revenit de câteva ori. Se pare că ne-a luat prin surprindere și ni s-a fixat rapid, aproape de inimă.
Ne-am întors în Bali după după 1 an și jumătate, de data asta, pe un traseu început din Sumatra și având ca punct terminus Gili Air. Eram sceptic și nu mă așteptam la foarte multe, mai ales că de data trecută am rămas cu un gust neutru, între dulce și amar. Aveam câțiva prieteni pe insulă, deci am cerut mai multe sfaturi despre noi atracții turistice ce ne-au scăpat în excursia anterioară.
:: EPISODUL ANTERIOR ::
I-am dat prea mult credit doamnei cu care ne-am intersectat în ziua anterioară, cea care ne-e condus până lângă Manna. Dimineața, când eu încă dormeam, a întrebat-o pe Ioana dacă îi poate da niște bani, pentru familia la care stăm și pentru că ne-a ajutat cu cazarea. În momentul abordării, la Pertamini, ne-a spus de la început că putem sta gratis și oricum apucasem să îi cunosc pe bătrâni și știam că nu au pretenții de ordin material. În măsura în care am putut, am încercat să întoarcem gestul cumpărând niște dulciuri pentru copiii din casă, la scurt timp după ce le-am călcat pragul și cu asta am considerat că suntem chit.
3. Abundență de turiști în Kuta și maimuțele de la Templul Uluwatu
25 iunie – Ne-am luat adio de la Lili, am încărcat din nou scuterul și am pornit spre Kuta. Am reușit să mă încalț cu o amendă, după ce am trecut pe roșu la o intersecție. De cele mai multe ori semaforul e doar un obiect de decor, mai ales pentru scutere și motociclete, dar înca nu ne bronzasem suficient de tare încât să fim confundați cu localnicii, deci am fost observați de un polițist care ne-a urmărit cu motocicleta.
2. Snorkeling și relaxare în Amed, în nord-estul insulei Bali
20 Iunie – Am îndesat strategic haine în rucsacul mare, l-am umplut și l-am fixat pe scuter, la picioare. Ioana și-a luat rucsacul ei în spate, rezemându-l pe capătul scaunului și am plecat spre Amed. Undeva pe drum ne-a prins o ploaie care ne-a forțat să facem o pauză de vreo jumătate de oră și cândva dupămasa, am ajuns la Lili, o româncă plecată de vreo 9 luni în Indonezia.