Știam că prima parte a drumului urma să fie nasoală, cel puțin până la șoseaua principală din Putri Hijau (Seblat), așa că m-am trezit devreme să îmi beau cafeau în tihnă. Dacă am ocazia, prefer să stau mai mult la prima cafea, chiar dacă se întâmplă să o beau singur, ca să îmi umplu sau să îmi golesc mintea de gânduri. După ce am văzut elefanții sumatrezi, direcția era clară, anume spre Padang. Mai aveam două zile.
:: EPISODUL ANTERIOR ::
La 6:32 dimineață am ieșit din curtea motelului călare pe Furia Verde, deci am fost foarte matinali. În scurt timp peisajul a fost dominat de plantații de palmieri (kelapa sawit). Nu cocotieri, ci palmieri, din aceia pentru obținerea uleiului de palmier. Pe la jumătatea zilei eram deja plictisiți de monotonia drumului. Drumul nu era chiar pe litoral așa cum arătau hărțile ci se împădurea între palmieri, uneori pentru câteva ore. Doar dacă urca pe un câte un vârf de deal și aveam noroc să se vadă ceva printre copaci, puteam întrezări munții din depărtare.
Faceți cunoștință cu Furia Verde, un scuter Suzuki Nex pe care l-am cumpărat în prima lună în Padang. L-am echipat cu o cutie (portbagaj) ieftină, în care am vrut să protejăm de ploaie anumite lucruri și să mai ușurăm rucsacul. Urma să mergem cu un rucsac mare, la picioare, care ca să încapă, îl umpleam la doar 60-70% din capacitate. Spațiul din față, dintre scaun și ghidon e puțin mai îngust decât la Honda Vario, scuterul cu care ne-am plimbat anul trecut prin Bali și Lombok, cel care a trecut în posesia altei persoane, fără voia noastră. Dintre lucrurile pe care le-am luat cu noi, cel mai mult am stat pe gânduri la laptop. După ce am derulat prin minte toate variantele și le-am întors pe toate părțile, ne-am decis că ne va fi greu să ne descurcăm două luni fără el. Încăpea în cutia de la scuter, în siguranță, între niște haine și un sac de dormit, ca să nu se lovească de la șocuri.
