Ca să revin în sfera călătoriilor, de cele mai multe ori, la fel se întâmplă și într-o agenție de turism sau la standul agenției din cadrul uni târg. Oferte peste oferte, una mai bună și mai completă decât alta, dar niciuna pe placul meu. Nu am fost niciodată întrebat ce îmi doresc, ce așteptări am de la vacanța pe care urmează să mi-o planific, ce temeri am, cum am călătorit până acum, ce mi-a plăcut cel mai mult, câți bani am puși deoparte sau în ce buget vreau să mă încadrez, cât de repede doresc să fac rezervarea. Doar locul și perioada în care doresc să călătoresc erau suficiente ca agentul turistic să rafineze căutarea și să îmi spună vreo 2-3 oferte, apoi să îmi ceară mailul ca să primesc și altele „dacă apare ceva mai bun”. N-o să apară niciodată.

Conform unui profesor de vânzări la care subscriu, introspecția nevoilor unui client trebuie să leviteze în jurul a trei întrebări fundamentale: Care este durerea sau problema? Cât de urgentă este rezolvarea problemei? Ce buget are clientul? Dacă aceste întrebări nu își găsesc răspunsul, vânzarea este făcută superficial (cazul fericit) sau nu se mai materializează. Clientul cumpără în momentul în care are o problemă, dorește rezolvarea acestei probleme și are banii necesari. La ce servesc pliantele și ofertele speciale împărțite de zor la târguri și expoziții? Câți agenți de turism stau în povești sau trimit mailuri unor persoane care nici măcar nu sunt interesate de excursia pe care aceștia încearcă să o vândă? Câte reviste cu oferte nu ajung sub cratițe calde, scoase la răcit pe balconul de la etajul 10? Nu văd altceva decât risipă de hârtie, de timp și de energie din partea agențiiei de turism.

Ceea ce e și mai grav, e că datorită modului haotic în care s-a desfășurat procesul de cumpărare a serviciului turistic, foarte multă lume apreciază reușita concediului în funcție de oferta pe care au „prins-o”. Asta nu face decât să mențină nivelul de mediocritate atât al cumpărătorului, permanent agățat de speranța că va prinde cea mai bună ofertă, cât și a vânzătorului, forțat să neglijeze dorințele cumpărătorului.

Nu am mai călcat de multă vreme într-o agenție de turism cu intenția de a cumpăra. Sper să nu se supere cei care activează în acest domeniu, dar nu am încredere sau nu am nici o garanție că voi primi ceea ce doresc. Poate greșesc, poate am greșit și m-a costat, dar acela e riscul pe care mi l-am asumat când mi-am organizat excursiile pe cont propriu.

Playlist filme ROMÂNIA

The post Considerații personale despre comunicarea dintre client și agentul de turism appeared first on PlecațiDeparte.ro.