După aproape un an de stat în Indonezia prin Bursa Darmasiswa, a venit vremea pregătirilor pentru plecare. Festivitatea de încheiere pentru generația 2014-2015 a avut loc tocmai în Sumatra de Vest și a fost organizată de UNAND (universitatea la care studiam eu) și ISI Padang-Panjang (sau Institutul de Arte, din Padang-Panjang).
Unul dintre motivele pentru care am venit în Sumatra este caracterul neexplorat al insulei. Brațele lungi ale industiei turistice au ajuns recent pe această insulă. Astfel, poți găsi multe locuri neumbalte, dar în același timp, informațiile despre acestea sunt greu de aflat. Vorbind cu băieții de la MAPALA (un fel de asociație studențească, prezentă în aproape toate universitățile din Indonezia, care adună tineri iubitori ai naturii și călătoriilor), ne-am dat seama că pentru a afla locurile neatinse pe care le căutăm, e nevoie să stăm aproape de ei, mai ales la sfarșit de săptămână.
La prima vedere, Padang-ul părea mai infect decât alte locuri prin care am trecut. Traficul pe străzi, mai haotic decât în Jakarta sau Bandung. Din loc în loc vedeam câte un om ținând în lanț unul sau doi câini murdari. La început am crezut că îi pregătesc pentru tăiere, dar am aflat ulterior că îi folosesc la vânătoare de mistreți. Cum nu am apucat să ne revenim după festivitatea de deschidere a Programului Darmasiswa din Jakarta, prima impresie probabil că s-a datorat oboselii acumulate în ultimele zile și a faptului că afară era înnorat. Ploua când am ajuns în campusul UNAND, universitatea la care urmează să studiem limba indoneziană în următorul an.
Am luat trenul spre București, de unde am zburat cu Wizz Air spre Dubai. Afară din aeroport, căldura ne-a lovit ca din cuptor, chiar dacă se însera. Pe drumul dintre aeroportul pe care am aterizat și aeroportul internațional, de unde trebuia să ne îmbarcăm spre Jakarta, a doua zi dimineață, aproape că ne-am topit. Nu plănuiam să dormim la hotel, dar aveam nevoie măcar de un duș li câteva ore de somn. Ioana a cătuat o cazare decentă la una din agențiile din aeroport și pentru aproximativ 70Euro am rezervat o cameră cu mic dejun și transport inclus de la și spre aeroport. Acesta e începutul unei călătorii de cel puțin un an, în Indonezia.
Într-un mesaj de la gazda noastră din Bandung aveam indicațiile cum să ajungem la locul unde urma să stăm câteva zile. Se înnoptase deja așa că ne grăbeam să ajungem cît mai repede. Nu vedeam nici o diferență față de Jakarta: aceeași densitate pe centimetru patrat, praf, sute de scutere, trafic infernal, angkot-uri, autobuze, camioane și pietoni care treceau strada, la limita accidentului.