În Indonezia, doar 8 obiective sunt incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO. Ca sa vă faceți o idee despre ce înseamnă asta, în Romania, care e de aproape 8 ori mai mică, sunt 7 obiective. Pe de-o parte e trist, pentru că această stare de fapt reflectă atenția redusă a statului Indonezian față de patrimoniul cultural și natural de pe teritoriul său, iar pe de altă parte, dacă ajungeți în vacanță în Bali, iată un motiv în plus să mergeți la culturile sau terasele de orez de la Jatiluwih.
Despre insula Gili Air din Indonezia, am mai vorbit acum un an, când am stat 3 luni și am făcut un curs de scufundări. Situată aproape de Lombok, împreună cu Gili Meno și Gili Trawangan au devenit una dintre cele mai căutate destinații turistice din Indonezia.
În aceast articol vom vorbi despre 2 lucruri importante într-o călătorie în Indonezia: Primul sunt opțiunile de transport din Bali spre insulele Gili (Gili Air, Gili Meno, Gili Trawangan). Al doilea este cum cauți cazare în Gili Air. Informațiile sunt valabile pentre celelalte insule Gili, dar și pentru restul Indoneziei.
Știam de acum un an cum este în insula Gili Air (Insula Paradis, după cum o numește lumea). E unul dintre cele câteva locuri din Indonezia pe care le-am vizitat și în care ne doream să ne întoarcem. Din Denpasar, orașul-capitală a insulei Bali, am format un grup de 4 persoane. Cu 3 zile înainte de Crăciun, am pornit spre micuța insulă exotică, unde urma să ne petrecem o lună.
Ne-am întors în Bali după după 1 an și jumătate, de data asta, pe un traseu început din Sumatra și având ca punct terminus Gili Air. Eram sceptic și nu mă așteptam la foarte multe, mai ales că de data trecută am rămas cu un gust neutru, între dulce și amar. Aveam câțiva prieteni pe insulă, deci am cerut mai multe sfaturi despre noi atracții turistice ce ne-au scăpat în excursia anterioară.
Am lipsit puțin de pe blog pentru ca am fost foarte ocupați în ultimele 3 luni. Firul poveștii noastre din Indonezia a rămas înnodat la plecarea din Bali, în 30 iunie, cu planurile schimbate de nenumărate ori, încă nesiguri pe ce dorim să facem în continuare, dar siguri că nu trebuie să plănuim foarte departe. Eram în Indonezia de mai bine de o lună, trecusem prin câteva peripeții, acumulasem oboseală pentru că ne doream să facem mai multe decât puteam și nu ne simțeam odihniți. Știam că trebuie să reducem ritmul, dar nu găseam mijloacele de a o face.
