Un an în Indonezia, aproape gratis

Am luat trenul spre București, de unde am zburat cu Wizz Air spre Dubai. Afară din aeroport, căldura ne-a lovit ca din cuptor, chiar dacă se însera. Pe drumul dintre aeroportul pe care am aterizat și aeroportul internațional, de unde trebuia să ne îmbarcăm spre Jakarta, a doua zi dimineață, aproape că ne-am topit. Nu plănuiam să dormim la hotel, dar aveam nevoie măcar de un duș li câteva ore de somn. Ioana a cătuat o cazare decentă la una din agențiile din aeroport și pentru aproximativ 70Euro am rezervat o cameră cu mic dejun și transport inclus de la și spre aeroport. Acesta e începutul unei călătorii de cel puțin un an, în Indonezia.

Continue reading

Cum îți prelungești viza turistică în Indonezia?

Din Gili Air, ne-am întors câteva zile în Mataram să ne prelungim viza și să ne organizăm bagajul pentru următoarea lună. Decizia am luat-o: urma să locuim 3 luni în Gili Air. Eu mă scufundam, pentru că m-am înscris la un internship pentru cursul de Divemaster PADI, iar Ioana se relaxa după bunul plac.

O parte din lucruri le-am lăsat în Mataram, la familia noastră de-acolo, familia lui Gunawan. Reveneam pentru câteva zile, o dată pe lună pentru prelungirea vizei. Deși trebuia să fie un proces simplu de predare de documente și ridicarea pașaportului cu viza nouă, întotdeauna ne lua cel puțin 4 zile să rezolvăm problema.

Continue reading

Spațiul vital de pe Gili Air

Ajunși pe Gili Air, am pornit pe străduțele înguste ce străbăteau insula, în căutarea unei camere în care să stăm. Era liniște, mai ales în centrul insulei. Am căutat un kos (cameră de oaspeți, guesthouse sau loc în care îți poți închiria o camera), pe care ni l-au recomandat niște prietene, dar era plin. Din ușă în ușă, am ajuns la o casa, în mijlocul singurului sat de pe insulă, unde după niște tratative cu proprietara și sora ei, am obținut un preț bun, anume 5$/noapte. Îmi plac foarte mult prețurile compuse dintr-o singură cifră! Peste tot unde am întrebat, costul șederii începea de la 10$/noapte. Probabil că deja îmi formasem un reflex din a încerca să negociez și de cele mai multe ori reușeam să obțin un preț bun datorită imposibilității indonezienilor de a refuza.

Continue reading