București – îl iubești sau îl urăști?

Plecati Departe — Fri, 03 May 2013 07:24:12 +0000

Întotdeauna am perceput Bucureștiul ca pe un mare oraș în care nu mă pot orienta. Am fost de câteva ori până acum, niciodată nu am stat mai mult de o zi și de fiecare dată aveam o părere puțin mai bună decât înainte, dar nu mă puteam orienta. E adevărat, nu m-am plimbat pe străzi cu harta în mână, iar faptul că metroul te duce cel mai rapid dintr-o parte în alta, nu înseamnă că știi exact unde trebuie să ajungi după ce ieși din subteran. Am ajuns la apartament cu GPS-ul și ne-am pus la somn relativ tarziu. A doua zi aveam programarea la ambasadă. Ne rezervaserăm 3 zile în București, dar am rezolvat problema cu viza în câteva ore.

Shashin Error:

No photos found for specified shortcode

Dacă tot aveam timp în plus ne-am decis să cunoaștem capitala mai bine. În ceea ce privește Bucureștiul, cred ca nu există cale de mijloc: ori îl iubești, ori îl urăști. Traficul e destul de agitat, dar am ajuns să observ că această afirmație e valabilă doar ziua. Lumea e grăbită așa că auzi claxoane destul de des (se pare că în București fiecare secundă la semafor contează). Cetățenii pot fi la fel de dezorientați ca și turiștii (am întrebat doi tineri liceeni dacă nu știu unde e Casa Regală, la care au ridicat politicos din umeri – era la 200m). La metrou, forfota era la cote maxime. Doar eu rezemam un stâlp și priveam lumea grăbită ce mușuroia de la un peron la altul.

Ne-am documentat foarte puțin și ne-am setat câteva obiective: Muzeul Satului, Parcul Cișmigiu și Grădina Zoologcă. Am ajuns la muzeul Satului, aprope de închiderea programului. Ne-am plimbat printre case din aproape toate regiunile țării, timp de aproape o oră, am făcut câteva fotografii și încercam să stăm cât mai mult în lumina caldă a soarelui. Deși vremea era mai primăveratică decât în Cluj, constant sufla un vânt rece, care parcă ne pișca de față. Ca și construcții sătești, cel mai impresionat am fost de bordeiele din Tulcea, niste căsuțe construite pe jumătate sub pământ, cu acoperiș de paie.

Shashin Error:

No photos found for specified shortcode

În altă parte a Bucureștiului, Parcul Cișmigiu se dezmorțea ca într-un tablou boem de primăvară timpurie. Tineri și bătrâni erau ieșiți, la plimbare prin parc. Un fotograf ieșea de prin tufișuri după ce și-a surprins prietenii pe pod. Rațele se jucau pe lac. La șahiști (o micuță zonă îngrădită, cu mese de șah, supraaglomerată de pensionari sau împătimiți ai sportului minții), un boschetar ne-a stricat puțin feng-shui-ul fotografic, dar evenimente de genul ăsta se pot întâmpla oriunde. O fată rezemată de un copac își alinta pisica pe care a scos-o să vadă ultimele raze de soare care treceau printre ramuri. După un tur al parcului, ne-am retras într-un bar unde ne-am întâlnit cu Iulian de la Trans-Ferro. Ne-a adus o hartă a Bucureștiului, astfel ne-am mai luminat puțin și am putut reface traseul pe care am mers azi cu mașina.

Seara am continuat cu câteva beri în centrul vechi (singurul loc din București care îmi era drag, dar și singurul în care am fost de mai multe ori în ultimii ani). Garanția la parcare a fost 2 lei. „Garanția” reprezintă o taxă negociabilă cu funcționarul care o încasează (țigan 7-14 ani) care, cel puțin teoretic, asigură integritatea autovehicului parcat pe perioada staționării pe un loc de parcare public. Bonus: funcționarul ți se adreseaza cu „șefu” pe toată perioada tranzacției. Am povestit cu Iulian despre București, despre călătorii, despre obiceiuri de călătorie, despre oameni plecați departe și despre oameni care doresc să plece departe.

Shashin Error:

No photos found for specified shortcode

În ziua următoare am revăzut Grădina Zoologică. Spun revăzut, dar a fost ca și cum am văzut-o pentru prima oară, pentru că nu îmi mai aduc aminte nimic de când am fost cu părinții, în copilărie. Au fost câteva animale pe care le-am văzut în realitate pentru prima oară (tigru, puma sau tucan), dar în general am fost cuprins de un sentiment de milă. Majoritatea animalelor nu mai răspund la stimuli, se uită nepăsătoare în altă direcție sau se învârt sistematic în propria cușcă, pe aceeși rută bătătorită, plictisite, într-o monotonie ce rar mi s-a dat să văd. Cele mai vesele mi s-au părut leoaica și leul care, parcă nestingheriți se întrețineau și se cosmetizau după cină (era amieză când am vizitat Grădina Zoo și multe animale tocmai primeau de mâncare). Călătorul sau turistul nu ar trebui să se orienteze în vizitele sale spre grădini zoologice, deoarece sunt exact opusul stării lui de spirit. E greu să nu empatizezi cu animalele, mai ales sălbatice, crescute între gratii toată viața, a căror scop este ca noi să mergem să le admirăm, să ne minunăm de diversitatea naturii pe care o prețuim tot mai puțin, în loc să întreprindem noi acțiunea de a merge în natură să o observăm, să descoperim și să învățăm.

Shashin Error:

No photos found for specified shortcode

Am plecat spre casă în ziua următoare. Stând 3 zile prin capitală, am început să ne orientăm mai bine, deci data viitoare când ajungem, evident vom vizita alte obiective turistice și probabil nu vom mai avea nevoie de GPS pentru a ajunge dintr-un loc în altul. Am lăsat în urmă un București care începe să prezinte interes turistic tot mai mare și care, lăsând deoparte polemicile sudiști-ardeleni, ne este tot mai aproape de suflet.

15-Apr-2013 13:58

Bucuresti Archives - PlecațiDeparte.ro

București – îl iubești sau îl urăști?

Playlist filme ROMÂNIA

Avem viza turistică pentru Indonezia

Playlist filme SUMATRA