O parte din lucruri le-am lăsat în Mataram, la familia noastră de-acolo, familia lui Gunawan. Reveneam pentru câteva zile, o dată pe lună pentru prelungirea vizei. Deși trebuia să fie un proces simplu de predare de documente și ridicarea pașaportului cu viza nouă, întotdeauna ne lua cel puțin 4 zile să rezolvăm problema.

Când am intrat în Indonezia, aveam viză turistică valabilă 2 luni, pe baza unei invitații primite, cu posibilitate de prelungire de încă patru ori. Viza se poate prelungi la birourile de imigrări (Imigrasi), din orașele mari din principalele insule (Jakarta, Bandung, Yogyakarta, Denpasar, Mataram, Makassar etc.) Peste tot se cer documente diferite iar regulile diferă de la un birou la altul. Eram deja în Mataram, doar acolo ne-am prelungit viza, în total de 4 ori, așa că acestea sunt regulile locului. Ai nevoie de un sponsor (adică o persoană indoneziană sau cu drept de ședere în Indonezia, care trebuie să vină cu tine la Imigrasi și să completeze câteva hârtii). Trebuie să listezi pașaportul, inclusiv paginile cu viza de intrare șiu ultima viză. Fiecare prezentare pentru prelungirea vizei va necesita alte documente, în plus față de cele scrise pe afișier. Trebuie să îți faci fotografii (în unele birouri de imigrări, fotografia trebuie să fie cu fundal roșu sau albastru). Trebuie să cumperi timbre. Dacă întrebi un funcționar, fii sigur că mai trebuie ceva în plus, fie că e vorba de vreo altă hârtie sau de 2-3 copii xerox la toate hârtiile pe care le ai deja. Poate va fi nevoie să arăți copie după bilet sau rezervare la un zbor extern, să demonstrezi că vei ieși din țară. Vei avea de așteptat în sală: să ți se spună când te mai întorci, cu vreo altă hârtie sau copie xerox, să primești un bilețel cu care mergi la caserie (dacă mai e deschis – caseira se închide mai repede), să primești pașaportul care deja este vizat, după ce ai predat chitanța cum că ai făcut plata, să te cheme cineva în spate să îți ia amprentele digital (la a doua prelungire a vizei ne-au mai luat o dată amprentele cu tuș, pentru că, cică prima oară, amprentele erau pentru alt oficiu din Jakarta) sau alte situații. Așa să vă pregătiți că pentru orice hârtie predată, va fi nevoie să stați în sala de așteptare, între 10 minute și două ore ca să primiți indicații ulterioare.

Programul de lucru este de pe la 10 la 16, cu pauza de masă între 12 și 14. Caseria se închide la 15. E posibil să trebuiască să vii dupamasa pentru un răspuns pe care puteai să îl primești pe loc. Dacă a doua zi urmează o sărbătoare legală, precum sfârșitul Ramadanului, vei fi chemat peste aproape două săptămâni. Vor încerca să tărăgăneze cât se poate de mult și să spună că nu se poate rezolva acum, dar dacă insiști și spui că vei pleca pe o insulă mai îndepărtată pentru o perioadă mai lungă și că nu poți aștepta, există șanse să se miște mai repede. Trebuie să fii convins de minciuna pe care o vei spune!

Prin genul ăsta de birocrație am trecut de patru ori și de fiecare ne era groază de timpul pe care îl pierdeam la ghișee, cozi sau în sala de așteptare. Ne planificam întotdeauna să venim lunea în Mataram, în speranța că vom rezolva totul până vineri. Sponsorul, poate să facă singur demersurile de predare a actelor și ridicare a pașapoartelor.

Ca și costuri, există două variante: Prima, în care îți iei lumea în cap, faci economii și rezolvi singur actele și achiți taxa de aprox 25$/persoană – am procedat așa de două ori. A doua, în care mergi printr-un comisionar, adică cineva care îi cunoaște pe cei de la biroul de imigrări și rezolva totul în maximum două zile, de cele mai multe ori fără să fie nevoie de prezența ta, dar plătești 75$/persoană. Noi am mai găsit o variantă intermediară prin care sponsorul a fost suficient de amabil să meargă la Imigrasi, fără noi și fără să aibă pretenții materiale pentru timpul pierdut. În Denpasar, Ubud (Bali) sau Yogyakarta (Jawa), adică în locuri importante din punct de vedere al fluxului de turiști, poți rezolva prelungirea vizei prin agențiile de turism, tot prin comisionari cu prețuri cuprinse între 75 și 100$.

După ce expiră a patra prelungire, teoretic, trebuie să ieși din țară. Cei mai mulți turiști pe care i-am întâlnit mergeau câteva zile în Kuala Lumpur, în Malaezia, cu un zbor low cost, de unde poți obține viza turistică pe două luni de la Ambasada Indoneziei, fără invitație prealabilă de la vreun cetățean indonezian. Viza turistică On Arrival (viza turistică valabilă 30 de zile), obținută în aeroport, pe teritoriul indoenzian, se poate prelungi doar o singură dată, pentru încă o lună, deci dacă doriți să stați mai mult de o lună în Indoenzia, cel mai rentabil (ca timp și costuri) este să începeți cu viza turistică valabila 60 de zile, pe care să o prelungiți de 4 ori în Indoenzia.

Playlist filme LOMBOK & GILI ISLANDS

The post Cum îți prelungești viza turistică în Indonezia? appeared first on PlecațiDeparte.ro.

Shashin Error:

No photos found for specified shortcode

Pro:

–          am libertate de mișcare, adică mi-am făcut programul așa cum am dorit, am mers pe unde am vrut, m-am oprit de câte ori am vrut și am stat cât am vrut

–          am văzut mai multe locuri (țări, orașe atracții turistice, munți și mări)

–          am avut la mine tot ce îmi trebuia sau bagajul nu era limitat într-un rucsac

–          experiență mai interesantă

–          cost direct proporțional cu distanța față de casă, și invers proporțional cu perioada deplasării. Cu cât perioada călătoriei este mai mare, cu atât costul/zi este mai mic.

–          în funcție de mașină și de numărul de persoane se poate dormi înăuntru, scutind astfel niște cheltuieli cu cazarea

Shashin Error:

No photos found for specified shortcode

Contra:

–          am mâncat mai mult „din brișcă”, adică nu am fost servit la restaurant zilnic, de 3 ori pe zi

–          am acumulat oboseală, deși îmi place să conduc, și prefer mersul cu mașina proprie oricărui alt tip de deplasare

–          benzina e scumpă. Era scumpă și atunci, dar acum, poate mai bine de jumătate din costul unei excursii cu mașia, merge pe combustibil

–          planificare greoaie, cu atât mai mult dacă presupune rezervări la pensiuni, camping-uri sau hostel-uri. Chiar dacă există un plan, pot apărea multe evenimente neprevăzute, care impun modificări ale programului

–          nu este cel mai rapid mod de a ajunge undeva

Shashin Error:

No photos found for specified shortcode

Să nu mă înțelegeți greșit, dacă nu ar fi o problemă de bani, așa alege oricând mașina, indiferent de durata călătoriei, chiar și de distanțe mari. De cele mai multe ori nu contează destinația ci călătoria în sine.

Ca să revin la prietenul meu, i-am răspuns că depinde de felul în care este el și ce își dorește de la excursie (Să se relaxeze și să uite de tot? Să vadă cât mai multe lucruri? Să trăiască o aventură?). Mi-a spus că lucrează foarte mult și în acea scurtă perioadă de concediu vrea să își închidă telefonul o saptămână și să se relaxeze. I-am sugerat să meargă cu un pachet turistic (cazare și mâncare), cu avionul, cu program liber odată ajuns acolo. De ce? Îl scutește de grija planificării, în câteva ore de la plecare este în camera de hotel, poate închiria acolo mașină cu care să se plimbe când vrea, știe că se poate baza pe cel puțin o masă de la hotel și are libertate de mișcare pe perioada șederii. I-am mai recomandat să meargă într-un loc mai puțin celebru din Grecia, să citească măcar o oră informații despre locul respectiv, să se intereseze la agenție care este distanța hotelului față de aeroport și ce excursii opționale sunt, dar alegerea să o facă la destinație.

Voi ce parere aveti? A fost pertinentă recomandarea? Puteți comenta mai jos sau pe pagina Facebook.

Shashin Error:

No photos found for specified shortcode

Shashin Error:

No photos found for specified shortcode

Shashin Error:

No photos found for specified shortcode

Playlist filme ROMÂNIA

The post Pro și contra călătoriei cu mașina appeared first on PlecațiDeparte.ro.